O rachetă SpaceX se va prăbuși pe Lună. Pe 5 august, Luna va fi impactată de un obiect artificial: treapta superioară a unei rachete SpaceX Falcon 9, care a rămas pe orbită după lansarea modulului lunar Blue Ghost-1, realizat de Firefly Aerospace, pe 15 ianuarie 2025. De asemenea, pe parcursul aceleași misiuni a fost prezentă și Resilience, o sondă de aselenizare dezvoltată de compania japoneză ispace.
O rachetă SpaceX se va prăbuși pe Lună. Conform unui studiu recent, impactul ar putea genera un nor de praf destul de strălucitor pentru a putea fi observat cu telescoape de înaltă performanță, aproape de marginea întunecată a Lunii.
Studiul este disponibil pe platforma arXiv.
Coliziunea este anticipată în apropierea craterelor Einstein și Bell, situate pe marginea vestică a satelitului natural. Simulările efectuate de cercetători sugerează că materialul ejectat ar putea atinge altitudini între 75 și 100 de kilometri.
„Calculele noastre indică faptul că norul de praf ar trebui să fie cu câteva ordine de mărime mai luminos decât fundalul cerului întunecat în primele minute după impact. Asta înseamnă că ar putea fi observat, chiar dacă estimările sunt optimiste și rezultatul real ar putea varia. În realitate, adevărata importanță nu este lumina generată la impact”, a declarat William Jo, cercetător la Universitatea din Texas (SUA).
O rachetă SpaceX se va prăbuși pe Lună. Ce putem învăța din acest eveniment?
Jo afirmă că evenimentul oferă o oportunitate unică de a verifica modelele care explică cum se formează norii de material ejectat în urma impacturilor, informații esențiale pentru misiunile viitoare către Lună.
O altă echipă, condusă de Benjamin Fernando de la Laboratorul Național Los Alamos (SUA), crede că atât lumina emisă la impact, cât și norul de praf ar putea fi detectate de instrumente amplasate atât pe Pământ, cât și în spațiu. Cercetătorii evidențiază că acest eveniment va permite testarea tehnicilor de localizare a impacturilor pe suprafața lunar, studierea comportamentului prafului și evaluarea riscurilor pe care resturile cosmice le-ar putea prezenta pentru astronauții viitori și pentru infrastructura de pe Lună.
Acest studiu este, de asemenea, disponibil pe arXiv.
Simulările arată că unele fragmente ar putea fi proiectate la distanțe de aproape 1.000 de kilometri, o distanță suficientă pentru a deveni un potențial pericol în anumite zone ale suprafeței lunare, conform celor scrise de Space.com.
Acesta nu va fi un impact obișnuit.
Sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) a NASA va survola zona impactului cu aproximativ o săptămână înainte și o săptămână după coliziune. Imaginile obținute după eveniment îi vor ajuta pe cercetători să localizeze cu exactitate locul impactului și să planifice observații suplimentare.
William Jo subliniază că treapta unei rachete este un obiect gol pe interior, foarte diferit de un asteroid sau o cometă, astfel că impactul ar putea genera un nor de material cu proprietăți neobișnuite. El speră ca astronomii amatori și profesioniști să urmărească nu doar lumina efemeră generată în momentul coliziunii, ci și norul de praf care o urmează, deoarece acesta va oferi cele mai valoroase date științifice.
