Multă vreme s-a crezut că a înțelege experiențele dificile din copilărie este esența vindecării emoționale. Cu siguranță, explorarea trecutului poate oferi claritate asupra propriilor reacții. Totuși, studii din psihotraumatologie indică faptul că, pentru mulți oameni, explicațiile nu sunt suficiente. Schimbarea survine și atunci când organismul învață să reacționeze diferit la stres, frică sau conflict.
De aceea, tot mai multe intervenții terapeutice îmbină cunoașterea trecutului cu exerciții practice de reglare a sistemului nervos. Conceptul este simplu: nu este suficient să înțelegi de ce reacționezi într-un anumit mod, dacă sistemul tău continuă să răspundă automat ca și cum pericolul ar fi imminent.
Când specialiștii discută despre „reprogramarea” sistemului nervos, se referă la abilitatea creierului de a crea noi conexiuni neuronale, proces cunoscut sub denumirea de neuroplasticitate. Deși amintirile nu dispar, reacțiile automate față de stres pot deveni mai puțin intense prin exercițiul repetat.
Ce înseamnă „reprogramarea” sistemului nervos
Sistemul nervos este compus din sistemul nervos simpatic, care se ocupă cu reacția de tip „luptă sau fugi”, și sistemul nervos parasimpatic, care este responsabil pentru relaxare și revenirea organismului la starea de echilibru.
Experiențele traumatice sau expunerea constantă la stres pot menține organismul într-o stare de alertă aproape continuă, făcând ca reacțiile să devină disproporționate chiar și în situații normale.
Ce poți face concret
Schimbarea nu începe într-un moment de liniște, ci tocmai într-un moment greu, când cineva te rănește printr-o replică sau când percepi că reacționezi impulsiv.
Înainte de a reacționa, încearcă să iei o pauză de câteva secunde. Inspiră lent pe nas și expiră mai mult decât inspirația. Acest tip de respirație poate diminua activarea sistemului nervos simpatic și facilitează răspunsul de relaxare. Dacă este de ajutor, poți așeza o mână pe piept și să urmărești ritmul respirației, fără a încerca să-l modifici forțat.
Apoi, redirecționează-ți atenția către corp. Observă unde resimți tensiunea – în umeri, gât, maxilar sau stomac – fără a încerca să o elimini imediat. A observa fără a reacționa impulsiv este un exercițiu de autoreglare.
O altă tehnică frecvent utilizată este exercițiul de grounding 5-4-3-2-1. Privește în jur și identifică cinci obiecte pe care le vezi, patru pe care le poți atinge, trei pe care le auzi, două pe care le poți mirosi și un gust pe care îl percepi. Aceasta este o metodă folosită în psihoterapie pentru a readuce atenția în prezent și a diminua intensitatea reacției emoționale.
În timp, pot fi de folos și exercițiile de relaxare musculară progresivă, mersul conștient, yoga sau alte forme de mișcare lentă care ajută organismul să părăsească starea de alertă.
Este important ca aceste exerciții să nu fie practicate doar în momentele dificile. Repetarea lor în perioadele calme contribuie la dezvoltarea unor reacții mai echilibrate față de stres.
De ce nu este suficientă doar analiza
Înțelegerea trecutului este esențială, însă nu schimbă întotdeauna automat modul în care reacționează organismul. Poți să conștientizezi sursa anumitor frici sau tipare și, totuși, să simți aceeași tensiune atunci când cineva își ridică vocea sau te critică.
De aceea, cercetările sugerează că exercițiile de reglare somatică, respirația conștientă și alte tehnici de autoreglare pot completa terapia prin reducerea activării excesive a sistemului nervos în situații de stres. Scopul nu este ștergerea amintirilor, ci diminuarea reacțiilor automate care apar în fața acestora.
