Folosind Telescopul Foarte Mare (VLT) al ESO, o echipă internațională de astronomi a reușit să obțină cea mai clară imagine de până acum a ceea ce pare a fi Betelgeuse B, o stea companion care orbitează în jurul supergigantei roșii Betelgeuse.
În cele din urmă, astronomii au adunat dovezi concludente că Betelgeuse, una dintre cele mai faimoase stele de pe cerul nopții, nu este singură. Grupul condus de cercetătorul francez Miguel Montargès a surprins cea mai clară imagine a presupusei stele companion, Betelgeuse B.
„Aceasta marchează finalul unei căutări de un secol. Am demonstrat că Betelgeuse nu este o stea solitară, ci este însoțită de un companion stelar slab iluminat,” afirmă Miguel Montargès, astronom la Observatoire de Paris-PSL și autor principal al studiului publicat în revista Astronomy & Astrophysics.
Betelgeuse, steaua roșiatică din constelația Orion vizibilă cu ochiul liber, este cunoscută pentru variațiile sale periodice de luminozitate. Astronomii au suspectat de un secol că o parte din aceste fluctuații ar putea fi cauzate de o a doua stea, însă încercările anterioare de confirmare au eșuat, scrie Phys.org.
Două studii publicate în 2024 au prezis că în decembrie al aceluiași an companionul se va afla la cea mai mare distanță unghiulară de Betelgeuse, fiind astfel mai ușor de observat.
O căutare de un secol ajunge la final
Echipa lui Montargès a utilizat instrumentul SPHERE instalat pe telescopul VLT din deșertul Atacama (Chile) pentru a capta imaginea.
Inițial, s-a estimat că Betelgeuse B are o masă asemănătoare cu cea a Soarelui. Totuși, noile date sugerează că aceasta are o masă de 2 până la 3 ori mai mare decât Soarele.
Imaginile au fost procesate prin tehnici avansate create inițial pentru detectarea exoplanetelor, reușind să izoleze semnalul slab al stelei companion după eliminarea luminii intense a gigantei Betelgeuse.
Descoperirea stelei Betelgeuse B deschide o nouă direcție de cercetare
Acum câțiva ani, Betelgeuse a atras atenția internațională când a început să scadă rapid în luminozitate, generând speculații cu privire la o explozie iminentă de tip supernovă.
Observațiile ulterioare realizate tot de echipa lui Montargès au arătat însă că steaua a fost doar temporar acoperită de un nor masiv de praf.
Descoperirea stelei Betelgeuse B deschide o nouă direcție de cercetare: modul în care prezența acestui companion va influența evoluția supergigantei roșii și procesul final de explozie în supernovă. Deși o nouă observație este necesară peste un an, pe cealaltă parte a orbitei, cercetătorii afirmă că spațiul pentru îndoieli este extrem de redus.
