În anul 1889, arheologul suedez Hjalmar Stolpe a săpat unul dintre cele mai impresionante morminte vikinge descoperite vreodată în orașul comercial Birka, aflat pe insula Björkö, în apropierea Stockholmului. Inventarul funerar părea să sugereze fără echivoc că persoana înmormântată fusese un războinic de rang înalt. În mormânt au fost găsite o sabie, un topor de război, o suliță, cuțite, două scuturi, un set complet de săgeți perforante și doi cai – un armăsar și o iapă – sacrificați în mod ritual. Alături de arme se aflau și piese de joc strategice, interpretate de unii cercetători ca semne ale unui statut militar superior sau chiar ale unei persoane implicate în planificarea tacticilor de luptă.
Timp de peste un secol, aproape nimeni nu a contestat concluzia: mormântul aparținuse unui războinic viking proeminent. Abia în secolul XXI, aceleași descoperiri au generat una dintre cele mai aprinse dezbateri din arheologia nordică.
### Analiza ADN care a revoluționat perspectiva
În 2017, o echipă internațională de cercetători a publicat în American Journal of Physical Anthropology rezultatele unei analize genetice efectuate asupra scheletului din mormântul Bj 581. Analiza ADN a relevat că persoana înmormântată avea doi cromozomi X și nu prezenta cromozom Y, ceea ce indică faptul că era biologic de sex feminin. Rezultatul a atras imediat atenția comunității științifice și a presei internaționale. Dacă această concluzie este corectă, mormântul de la Birka reprezintă unul dintre cele mai convingătoare exemple ale unei femei legate de un statut militar în lumea vikingă. Descoperirea a determinat cercetătorii să reanalizeze o presupunere veche de peste o sută de ani: aceea că prezența armelor într-un mormânt indică automat un bărbat.
Cazul Birka a devenit astfel un punct de referință în arheologia contemporană. Timp de peste un secol, inventarele funerare bogate în arme au fost asociate aproape automat cu războinici de sex masculin. Analiza genetică a arătat că asemenea concluzii trebuie verificate prin metode independente și că obiectele găsite într-un mormânt nu pot stabili singure identitatea biologică a persoanei înmormântate.
### De ce dezbaterea continuă
Totuși, analiza genetică nu a închis cazul. Mai mulți arheologi au subliniat că mormântul fusese săpat la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o epocă în care standardele documentării arheologice erau semnificativ diferite de cele actuale. De asemenea, situl fusese perturbat de-a lungul timpului, ceea ce a ridicat întrebări cu privire la corelația dintre schelet și întregul inventar funerar. În 2019, într-un articol publicat în revista Antiquity, mai mulți cercetători au discutat aceste probleme metodologice. Ei nu au contestat rezultatele analizei ADN, ci au afirmat că legătura dintre schelet și toate obiectele descoperite în mormânt nu poate fi demonstrată cu siguranță absolută pe baza informațiilor disponibile. Autorii studiului din 2017 au răspuns acestor obiecții, argumentând că documentația originală și analizele ulterioare continuă să susțină concluzia inițială. Astfel, discuția s-a mutat din domeniul geneticii în cel al contextului arheologic.
### Au existat femei războinice în societatea vikingă?
Indiferent de concluziile legate de mormântul de la Birka, majoritatea istoricilor se înfățișează de acord asupra unui aspect: izvoarele nordice și descoperirile arheologice sugerează că rolurile femeilor în societatea vikingă au fost mai variate decât s-a crezut mult timp. Saga islandeze și alte texte medievale menționează personaje feminine care participă la lupte sau conduc grupuri armate, cunoscute sub numele de skjaldmö – „fecioare războinice”.
