Acum 2,5 milioane de ani, o stea a trecut atât de aproape de Soare încât ar fi provocat o ploaie de comete. În prezent, cea mai apropiată stea de Soare este Proxima Centauri, care se află la aproximativ 4,2 ani-lumină distanță. Totuși, vecinătatea cosmică este într-o continuă schimbare, deoarece toate stelele din galaxie se mișcă. Un studiu recent sugerează că, în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani, o stea numită HD 7977 a trecut extrem de aproape de Sistemul Solar, iar efectele acestui eveniment ar putea fi percepute și astăzi.
Acum 2,5 milioane de ani, o stea a trecut atât de aproape de Soare încât ar fi provocat o ploaie de comete. Datele obținute de observatorul spațial Gaia al Agenției Spațiale Europene (ESA), care a creat cea mai precisă hartă a Căii Lactee, arată că HD 7977 s-a apropiat de Soare la o distanță variind între 4.000 și 25.000 de unități astronomice (AU – o unitate astronomică reprezintă distanța medie dintre Pământ și Soare).
Studiind orbitele noilor comete descoperite, cercetătorii estimează însă că steaua ar fi trecut chiar mai aproape, la doar 6.000-10.000 de unități astronomice, echivalentul a numai 35-58 de zile-lumină. La scară cosmică, aceasta este o apropiere remarcabilă, suficientă pentru a perturba gravitațional norul Oort și a genera o veritabilă „ploaie” de comete.
O stea a trecut atât de aproape de Soare încât ar fi declanșat o ploaie de comete
Cometele cu perioadă lungă au orbite ce pot dura milioane de ani și provin, de regulă, din norul Oort, situat la marginea Sistemului Solar. În mod normal, mișcarea lor este influențată de câmpul gravitațional al Căii Lactee, însă trecerea unei stele suficient de aproape le poate schimba traiectoria și le poate direcționa spre interiorul Sistemului Solar. Aceste obiecte sunt denumite „comete noi”, deoarece ajung pentru prima dată în apropierea Soarelui. După ce parcurg regiunile interioare ale Sistemului Solar, interacțiunile gravitaționale cu planetele pot reduce perioadele lor orbitale, explică IFL Science.
„Distribuția orbitelor cometelor sugerează că ne aflăm într-o perioadă neobișnuită, în care HD 7977 a avut un impact major în generarea cometelor noi, în locul câmpului gravitațional al Căii Lactee, așa cum se întâmplă de obicei. Acest lucru ar implica, de asemenea, că suntem în ultimele etape ale unei ploi de comete destul de rare și intense”, a explicat Nathan Kaib, cercetător la Planetary Science Institute (SUA).
Ce anume ar putea valida ipoteza?
Totuși, ipoteza nu este lipsită de dificultăți. Kaib și colaboratorul său, Sean Raymond, de la Universitatea din Bordeaux (Franța), au efectuat simulări pentru a observa cum ar fi afectat trecerea stelei populația de comete și ce distribuție orbitală ar trebui să rezulte. Deși observațiile par să susțină ideea unei perturbări cauzate de o stea, rezultatele simulărilor nu se aliniază perfect cu ceea ce observă astronomii în mod real.
„Ca în multe alte studii referitoare la formarea cometelor cu perioadă lungă, dimensiunile orbitelor obținute în simulările noastre nu se potrivesc foarte bine cu distribuția observată. Este posibil să ne lipsească anumite procese fizice esențiale din simulări și este posibil ca acest lucru să fi generat o interpretare greșită a datelor referitoare la orbitalele cometelor”, a declarat Raymond.
Cercetătorii consideră că Sistemul Solar ar putea fi mai complex decât se credea anterior. De exemplu, jeturile de gaz emise de comete pe măsură
