Printre cele mai severe extincții ale Pământului s-ar fi putut să fie cauzate de evenimente spațiale. Evoluția vieții pe Pământ a urmat un proces îndelungat care, într-un final, a condus la apariția speciei umane, adesea considerată cea mai „inteligentă” de pe planetă. Totuși, această evoluție nu a fost ghidată de un plan prestabilit sau de o direcție clară, ci a fost dictată de întâmplări și procese naturale.
Cele mai severe extincții ale Pământului s-ar fi declanșat din spațiu. De-a lungul istoriei, viața a traversat diverse extincții, dar a reușit să se refacă de fiecare dată și să avanseze către forme de viață mai complexe. Evenimentul de la Chicxulub, asociat dispariției dinozaurilor și ascensiunii mamiferelor, este cel mai bine cunoscut, dintre toate, însă cercetătorii sugerează că au existat și altele cauzate de mecanisme mai subtile în acest domeniu al extincțiilor.
Într-un nou preprint, fizicianul teoretician Daniele Fargion avansează ideea că trecerile unor obiecte masive sau ale planetelor pitice prin apropierea Pământului ar fi putut genera efecte gravitaționale de tip mareic, suficient de intense pentru a afecta clima și biosfera.
Aceste obiecte, asemeni lui Pluto, ar putea exista în număr considerabil în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar, pe orbite eliptice instabile. Perturbațiile gravitaționale le-ar putea îndrepta pe unele dintre acestea spre Sistemul Solar interior, unde, deși coliziunile directe sunt rare, trecerile apropiate ar putea genera efecte semnificative.
Cele mai severe extincții ale Pământului s-ar fi declanșat din spațiu. Care sunt motivele pentru care cercetătorii susțin acest lucru?
„Astfel de treceri pot lăsa markeri de tip mareic extrem de puternici: valuri gigantice, episoade vulcanice majore, regresii marine, ploi de meteoriți regulate și schimbări climatice semnificative”, spune Fargion. El adaugă că aceste mecanisme ar putea fi legate de mai multe extincții în masă din ultimele 600 de milioane de ani, așa cum este evidențiat în înregistrările geologice.
Deși se observă corelații între extincții și evenimente ca impacturi cosmice sau erupții vulcanice, relațiile cauzale exacte nu sunt întotdeauna clare. De exemplu, extincția de la sfârșitul Permianului, cu aproximativ 251 de milioane de ani în urmă, nu are dovezi definitive ale unui impact asteroidic sau un crater asociat.
În acest context, autorul susține că trecerile unor corpuri masive ar fi putut provoca efecte globale, inclusiv tsunamiuri uriașe, schimbări climatice drastice și activitate vulcanică sporită. Aceste efecte ar fi fost cauzate de forțele gravitaționale acționate în timpul apropierii acestor obiecte de Pământ.
Fargion propune chiar că astfel de evenimente ar putea clarifica anumite anomalii ale Sistemului Solar, printre care înclinarea axei planetei Uranus sau capturarea lui Triton de către Neptun. De asemenea, unele faze ale bombardamentului timpuriu al Sistemului Solar ar putea fi explicate prin aceste perturbații gravitaționale, <a href="https://www.science
