La scurt timp după ce a preluat conducerea României, Nicolae Ceaușescu a participat la o vânătoare în pădurea Noroieni, situată în apropierea orașului Satu Mare. Acest incident a prefigurat stilul său autoritar de conducere. Ceaușescu, un pasionat al vânătorii, transforma frecvent aceste ieșiri în manifestări de putere, ignorând regulile convenționale ale vânătorii. În iunie 1965, Vasile Crișan, conducătorul Ocolului Silvic, a fost solicitat să organizeze o vânătoare pentru a „șterge rușinea” de la Baia Mare, unde Ceaușescu nu a reușit să aducă nimic acasă.
În ziua vânătorii, totul a fost organizat cu atenție pentru Ceaușescu, inclusiv o mașină GAZ pentru transport. Împreună cu oficialități locale, Ceaușescu a împușcat cinci căpriori, dar a rămas nemulțumit de prada obținută. Pe drumul de întoarcere, a criticat trofeele, susținând că a realizat o „selecție”.
Pretențiile lui Ceaușescu referitoare la vânătoare au crescut. Pe măsură ce îmbătrânea, a adoptat metode speciale de vânătoare, cum ar fi împușcarea caprelor negre din telecabină sau vânătoarea cerbilor din elicopter. Aceste sesiuni de vânătoare reflectau dorința lui de control și demonstrarea puterii, un semn distinctiv al regimului său.
