La 8.500 de metri altitudine, pe una dintre cele mai provocatoare căi către vârful Everest, se află un celebru reper din alpinismul mondial. Nu este o stâncă sau un semn de traseu, ci corpul congelat al unui alpinist decedat în 1996.
Cunoscut sub denumirea de „Green Boots”, datorită bocancilor săi verde fluorescent, trupul a devenit în ultimele trei decenii un punct de reper pentru mii de alpiniști care încearcă să atingă cel mai înalt vârf din lume. Totuși, identitatea sa rămâne un mister, conform Il Post.
„Green Boots” se află într-o cavitate stâncoasă de pe creasta nord-estică a Everestului, ruta ce urcă dinspre Tibet și este considerată mai tehnică decât traseul clasic din Nepal. Mulți alpiniști au folosit de-a lungul anilor acest loc ca un reper, comunicând prin radio că au trecut de „Green Boots” sau că s-au adăpostit temporar în aceeași nișă de stâncă.
Pe Everest, astfel de situații sunt frecvente. Se estimează că aproximativ 200 de persoane care și-au pierdut viața pe munte au rămas acolo, temperaturile de până la minus 50 de grade păstrând corpurile timp de decenii.
Cea mai populară ipoteză sugerează că alpinistul făcea parte dintr-o expediție indiană din 1996 și se presupune că ar fi fost Tsewang Paljor, unul dintre cei trei membri ai echipei dispăruți în timpul unei furtuni violente de zăpadă. Argumentul principal este reprezentat de bocancii verzi Koflach pe care acesta îi purta în timpul ascensiunii. Recent, autoritățile indiene au anunțat planurile de a organiza o misiune de recuperare a corpului pentru a efectua analize și a confirma identitatea alpinistului înghețat care a devenit o legendă a Everestului.
Anunțul a generat numeroase întrebări în rândul comunității alpine. La peste 8.000 de metri începe așa-numita „zonă a morții”, unde nivelul scăzut de oxigen face ca fiecare efort fizic să devină extrem de provocator. Recuperarea unui corp înghețat de aproape 30 de ani comportă riscuri considerabile pentru cei implicați. Experții subliniază că un astfel de corp este dificil de transportat, atât din cauza greutății echipamentului, cât și din cauza terenului extrem de dificil. În trecut, unele operațiuni similare au necesitat măsuri drastice pentru a permite coborârea rămășițelor de pe munte.
Cazul „Green Boots” reînvie o întrebare dintre cele mai delicate în alpinismul de mare altitudine: ce este mai important, recuperarea celor dispăruți sau siguranța celor în viață? Pentru unii, lăsarea corpurilor pe munte reprezintă o lipsă de respect față de cei care și-au pierdut viața și față de familiile lor. Pentru alții, încercarea de a le recupera poate pune în pericol alte vieți într-un mediu în care orice greșeală poate fi fatală. După aproape trei decenii, „Green Boots” rămâne nu doar unul dintre cele mai recognoscibile simboluri ale
