**O Lume Dispărută: Descoperirea unui Corp Părinte Al Meteoritului Angrit**
În prezent, avem cunoștință de doar patru planete stâncoase: Mercur, Venus, Marte și Pământul. Totuși, istoria Sistemului Solar ascunde narațiuni uitate, inclusiv existența unui corp masiv numit Theia, despre care se presupune că s-a ciocnit cu Pământul, ducând la crearea Lunii. Totuși, cercetătorii sugerează că ar putea fi un alt corp planetar uitat în vremuri străvechi.
Angritele sunt meteoriți extrem de rari, a căror existență a fost confirmată numai prin 68 de fragmente cunoscute, comparativ cu cele peste 80,000 de meteoriți adunați. Aceste mostre conțin cantități foarte reduse de dioxid de siliciu, un element cheie al Pământului și altor lumi stâncoase precum Marte. Inițial, cercetătorii considerau că corpul părinte al angritelor a fost un asteroid de dimensiuni reduse, având o rază de aproximativ 200 de kilometri, însă dovezi recente contestă această ipoteză.
O analiză recentă a unui meteorit angrit, Northwest Africa (NWA) 12774, găsit în Deșertul Sahara, a scos la iveală prezența clinopiroxenului, un mineral de importanță considerabilă deoarece se găsește în mantaua și crustă Pământului. Acest mineral are un nivel impresionant de aluminiu și sugerează că s-a format sub o presiune de aproximativ 17.5 kilobari, concluzie stabilită de echipa de cercetători de la CU Boulder.
O astfel de presiune ar putea semnala existența unui corp părinte cu un diametru de minimum 2,000 de kilometri, mult mai mare decât planeta pitică Ceres, considerat cel mai semnificativ corp din Centura de Asteroizi.
„Este uimitor să ne imaginăm că a existat o lume atât de vastă”, a declarat Aaron Bell, profesor asistent de cercetare în Departamentul de Științe ale Pământului de la CU Boulder. „Știm că a existat doar pentru că anumite fragmente din ea au ajuns pe Pământ.”
Dimensiunea planetară a acestui corp dispărut ar putea fi similară cu cea a Lunii, având o rază de 1,800 kilometri, sau, poate, chiar mai apropiată de dimensiunea planetei Marte, unde raza măsoară aproximativ 3,300 kilometri.
Originea exactă și locul distrugerii acestei lumi rămân un mister, dar supraviețuirea sa este atestată de angrite. Această lume dispărută s-ar fi putut dezintegrat în stadii incipiente ale evoluției sale sau ar fi urmat un parcurs de dezvoltare diferit care să explice compoziția sa unică.
Studiul publicat în revista “Earth and Planetary Science Letters” subliniază semnificația acestor descoperiri în înțelegerea istoriei timpurii a formării planetare în Sistemul Solar și scoate în evidență bogăția și diversitatea unor lumi demult uitate.
