Un medicament utilizat pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge după un infarct nu oferă, administrat individual, aceeași protecție ca tratamentul care combină două medicamente antiagregante, conform unui studiu extins realizat în Japonia. Rezultatele au fost prezentate la Congresul Societății Europene de Cardiologie din 2026 și publicate simultan în New England Journal of Medicine.
Studiul PREMIUM a inclus 2.280 de pacienți care au suferit un infarct miocardic sever, în care o arteră a inimii este blocată și necesită redeschiderea printr-o procedură denumită angioplastie coronariană.
După această intervenție, pacienții primesc medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge și reduc riscul ca artera tratată să se obstrucționeze din nou. De obicei, tratamentul implică două medicamente: aspirină și prasugrel, acesta din urmă prevenind agregarea trombocitelor și formarea cheagurilor.
Cercetătorii au dorit să determine dacă prasugrelul administrat izolat, fără aspirină, poate oferi aceeași protecție. Pacienții au fost divizați în două grupuri: unul a primit doar prasugrel, iar celălalt prasugrel împreună cu aspirină.
După un an, decesul, un nou infarct sau un accident vascular cerebral au fost înregistrate la 11% dintre pacienții care au primit exclusiv prasugrel, comparativ cu 8,5% dintre cei care au fost tratați cu ambele medicamente. Astfel, prasugrelul administrat singular nu a reușit să demonstreze că oferă o protecție asemănătoare cu terapia combinată.
Tratamentul cu un singur medicament a avut totuși un avantaj: pacienții au prezentat mai puține hemoragii severe. Sângerările semnificative au fost observate la 5,6% dintre cei care au primit prasugrel singur, față de 8,4% în cazul tratamentului cu prasugrel și aspirină.
Rezultatele indică, așadar, că eliminarea aspirinei imediat după infarct poate crește riscul unor probleme cardiovasculare, chiar dacă reduce riscul de hemoragie.
„Aceste rezultate nu sprijină utilizarea prasugrelului ca monoterapie încă din momentul intervenției pentru infarctul miocardic”, a afirmat dr. Gaku Nakazawa, cercetătorul principal al studiului, conform MedicalXpress.
Concluzia sa este că terapia combinată cu două medicamente pare să fie necesară cel puțin în prima lună după intervenție. Cu toate acestea, durata optimă a tratamentului combinat rămâne o întrebare la care cercetătorii trebuie să răspundă prin studii suplimentare.
Este important de menționat că rezultatele nu indică faptul că pacienții ar trebui să își ajusteze singuri tratamentul antiagregant. Decizia privind durata terapiei trebuie să fie luată de medic, în funcție de riscul de formare a cheagurilor și de cel de sângerare.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Ce este și cum apare boala care „imită” infarctul?
Studiu: Mușchii puternici ai pieptului și spatelui pot reduce riscul de infarct și deces prematur
De ce oamenii care se culcă mai târziu au un risc mai mare de infarct sau AVC?
Cercetătorii confirmă: Există o legătură clară între poluarea aerului și infarct
