Heliosfera reprezintă vasta regiune din jurul Soarelui care înconjoară întregul Sistem Solar și este umplută de câmpul magnetic solar, împreună cu protonii și electronii transportați de vântul solar. Câmpul magnetic al Soarelui din interiorul heliosferei are o configurație dipolară. Liniile sale magnetice sunt împinse spre exterior de vântul solar, dar rămân fixate la suprafața Soarelui. Datorită rotației Soarelui, aceste linii capătă o formă spiralată. Într-o emisferă solară, câmpul magnetic se îndreaptă spre interior, în timp ce în cealaltă se îndreaptă spre exterior. Zona care separă cele două direcții este numită stratul de curent heliosferic.
Vântul solar se propagă prin Sistemul Solar către mediul interstelar. Pe măsură ce se apropie de acest mediu, întâlnește o regiune denumită șocul terminal, unde începe să își reducă viteza. Dincolo de acest punct se află helioteaca, o zonă în care viteza vântului solar continuă să scadă.
Întregul Sistem Solar se află în interiorul heliosferei. În helioteacă, atomii neutri formează o structură cunoscută sub denumirea de „panglică”, despre care cercetătorii consideră că apare atunci când particulele vântului solar sunt reflectate înapoi spre Sistemul Solar de câmpul magnetic al mediului interstelar.
La marginea exterioară a heliotecii se află heliopauza, limita unde presiunea vântului solar este egală cu presiunea mediului interstelar. Heliopauza este, în general, socotită granița Sistemului Solar și se află la aproximativ 123 de unități astronomice (AU) de Soare. O unitate astronomică reprezintă distanța medie dintre Pământ și Soare, aproximându-se de 150 de milioane de kilometri. Comparativ, Neptun, cea mai îndepărtată planetă din Sistemul Solar, orbitează la aproximativ 30 AU depărtare de Soare.
La început, cercetătorii credeau că interacțiunea cu mediul interstelar deformează heliosfera într-o formă asemănătoare unei lacrimi. Sondele spațiale Voyager 1 și Voyager 2 au traversat șocul terminal în 2004 și, respectiv, 2007, la distanțe de 94 și 84 AU față de Soare. Datorită orientărilor diferite ale celor două sonde, aceste observații au sugerat că heliosfera are o formă asimetrică.
Cu toate acestea, observațiile ulterioare efectuate de sonda Cassini, aflată pe orbita lui Saturn, și de misiunea Interstellar Boundary Explorer, care orbitează Pământul, au arătat că heliosfera se apropie mult mai mult de o configurație sferică decât se considera inițial. Voyager 1 a devenit prima sondă care a trecut prin heliopauză pe 25 august 2012, intrând astfel în spațiul interstelar.
