Probabil nu te gândești prea mult la sângele care îți circulă prin vene. Totuși, sângele uman ar putea ascunde o relicvă evolutivă mai veche decât animalele.
La fel ca neuronii care se activează în creier sau respirația constantă, sângele este o prezență discretă ce menține organismul în viață. Însă, pentru oamenii de știință, acest lichid roșu ce pulsează în fiecare parte a corpului și transportă oxigenul esențial celulelor, reprezintă un mister captivant.
Aproape toate animalele de pe Pământ au sânge, dar întrebarea rămâne: de unde provine acesta?
Sângele uman ar putea conține o relicvă evolutivă mai veche decât animalele. Un studiu îndrăzneț realizat de o echipă internațională condusă de Kyoto University (Japonia) a urmărit istoria evolutivă a celulelor sanguine în urmă cu aproximativ 700 de milioane de ani. Concluzia neașteptată este că sângele nu a apărut „de la zero” odată cu organismele multicelulare. În schimb, se pare că el a fost construit treptat din mecanisme genetice reciclate și adaptate, moștenite de la organisme unicelulare foarte vechi, care au existat cu mult înainte de animale.
„Sunt profund impresionat de aceste rezultate, care demonstrează că liniile de diferențiere ale celulelor sanguine ale vertebratelor reflectă o istorie evolutivă de 700 de milioane de ani”, a afirmat imunologul Hiroshi Kawamoto, coordonatorul studiului.
Sângele uman ar putea avea o relicvă evolutivă mai veche decât animalele. Despre ce este vorba?
Spre deosebire de oase sau scoici, celulele nu se fosilizează, ceea ce face imposibilă urmărirea evoluției lor directe. Din acest motiv, cercetătorii au aplicat o metodă indirectă, analizând „transcriptomul”, adică tiparele de activare ale genelor în diverse celule.
Ei au comparat date genetice de la multe specii: oameni, șoareci, pești zebră, nevertebrate precum aricii de mare, insecte, viermi, bureți și chiar organisme unicelulare. Ideea era că dacă două tipuri de celule foarte îndepărtate evolutiv utilizează mecanisme genetice similare, ele ar putea proveni dintr-un strămoș comun.
Rezultatele indică faptul că primele celule sanguine erau extrem de diferite de celulele specializate de astăzi. Ele semănau mai mult cu macrofagele moderne, celule imunitare capabile să înghită și să distrugă microorganismele.
Mai surprinzător, cercetătorii au descoperit similitudini între aceste programe genetice și cele ale unor organisme unicelulare înrudite cu animalele. Acestea conțineau mecanisme asociate cu fagocitoza, procesul prin care o celulă „înghite” particule, conform ScienceAlert.
Cum au testat cercetătorii această descoperire?
Pentru a verifica legătura, echipa a analizat gena Fos, prezentă atât în celulele imunitare, cât și în organismele unicelulare. Când au crescut activitatea acestei gene într-un organism unicelular, celulele au rămas izolate și au adoptat un comportament similar macrofagelor.
Acest fapt sugerează că mecanismele genetice ale celulelor imunitare ar fi apărut cu mult înainte de animalele multicelulare, fiind apoi adaptate și specializate.
Din această bază ancestrală, cercetătorii cred că celulele sanguine au evoluat pe două ramuri principale. Una a condus la celule de tip macrofag, iar cealaltă la celule de tip mastocit, implicate în alarmarea sistemului imunitar. Din aceste linii au evoluat ulterior celulele T, globulele roșii, trombocitele și celulele B producătoare de anticorpi.
Descoperirea ar putea ajuta la înțelegerea evoluției unor boli precum cancerul, dar oferă și o viziune mai profundă asupra originii noastre biologice.
