Există persoane care, atunci când primesc o veste bună, observă că bucuria pe care o așteptau pur și simplu nu se manifestă. Pot să obțină ceea ce și-au dorit mult timp, se pot întâlni cu oameni dragi sau pot reveni la activități care altădată le aduceau plăcere, fără a mai simți aceeași satisfacție. În domeniul psihologiei și psihiatriei, reducerea capacității de a simți plăcere este denumită anhedonie.
Conceptul de „anhedonie” a fost introdus la finalul secolului al XIX-lea de către psihologul francez Théodule Ribot, pentru a descrie reducerea sau pierderea capacității de a experimenta plăcere. În prezent, anhedonia este recunoscută ca unul dintre simptomele semnificative ale depresiei, dar poate apărea și în alte tulburări psihice. Spre deosebire de tristețe, care implică o stare emoțională negativă, anhedonia se referă în principal la scăderea interesului sau plăcerii față de experiențe care anterior erau satisfăcătoare.
Câteva exemple concrete ilustrează acest fenomen. O persoană obține o promovare la locul de muncă, un eveniment care de obicei i-ar fi adus fericire, dar își dă seama că simte doar o ușurare neutră. Altcineva gustă din mâncarea sa preferată și, deși știe că în trecut îi aducea plăcere, acum nu mai simte același lucru. O altă persoană ascultă muzica pe care a adorat-o ani la rând și nu are aproape nicio reacție. Sau își întâlnește prietenii apropiați, dar pleacă acasă cu impresia că experiența nu i-a adus bucuria de altădată.
Ce se petrece în creier
Anhedonia nu este o alegere nici o simplă indiferență. Studiile neuroștiințifice o corelează cu modificări în modul în care creierul procesează recompensele. Sunt implicate multiple circuite și regiuni cerebrale, inclusiv structuri care sunt asociate cu anticiparea unei recompense, motivația de a o obține și plăcerea resimțită în momentul în care experiența se desfășoară.
Dopamina joacă un rol esențial în aceste mecanisme, însă explicația nu se reduce la ideea că o persoană cu anhedonie ar avea efectiv „prea puțină dopamină”. Studiile descriu un sistem mult mai complicat, în care pot fi afectate diferite etape ale procesării recompensei.
Anhedonia apare frecvent ca simptom al depresiei și poate fi întâlnită și în alte tulburări psihice, cum ar fi schizofrenia, tulburarea de stres posttraumatic sau tulburarea bipolară. Anhedonia este un simptom, nu un diagnostic de sine stătător, iar intensitatea și durata sa pot fluctua semnificativ.
Uneori, persoana continuă să meargă la serviciu, să își îndeplinească sarcinile și să mențină relațiile cu cei din jur, dar constată că activitățile care înainte îi ofereau satisfacție nu mai au același impact. De aceea, anhedonia poate fi greu de observat din exterior.
Există mai multe tipuri de anhedonie?
Specialiștii fac distincție între diferitele componente ale plăcerii și recompensei. Două dintre cele mai recunoscute sunt anhedonia anticipatorie și anhedonia consumatorie.
Anhedonia anticipatorie se referă la scăderea plăcerii sau entuziasmului pentru ceva ce urmează a avea loc. Persoana poate fi conștientă, de exemplu, că se apropie o vacanță, o întâlnire cu cineva drag sau o activitate pe care anterior o aștepta cu nerăbdare, dar nu mai simte anticiparea pozitivă de odinioară.
Anhedonia consumatorie se referă la diminuarea plăcerii în momentul desfășurării experienței. Persoana participă la activitate, consumă preparatul preferat sau ascultă muzica pe care o iubea, dar satisfacția resimțită este mult diminuată sau absentă.
