Prințesele antice din Egipt, acum 4.000 de ani, erau arcașe talentate. De-a lungul a zeci de ani, cercetătorii s-au întrebat dacă armele găsite în mormintele prințeselor din Egiptul antic aveau un scop simbolic sau erau cu adevărat utilizate. Un nou studiu asupra mumiilor a cinci femei din familia regală, din perioada Regatului Mijlociu, sugerează că acestea utilizau efectiv armele cu care au fost îngropate.
„Membrii familiei regale, în special femeile, erau implicate în activități provocatoare, precum tirul cu arcul și vânătoarea. Oasele lor arată semne ale unei dezvoltări musculare intense, care corespund utilizării armelor găsite în morminte,” a declarat dr. Zeinab Hashesh, cercetătoare principală a studiului.
Echipa a studiat șase mumiile regale descoperite la Dahshur, un complex funerar săpat în anii 1890 și redescoperit la Muzeul Egiptean în 2020. Patru dintre aceste mumiile erau ale fiicelor faraonului Amenemhat al II-lea: prințesele Ita, Khenmet, Itaweret și o femeie identificată provizoriu drept prințesa Sathathormeryt. În mormintele lor au fost descoperite arcuri, săgeți și un pumnal remarcabil în sicriul prințesei Ita. Alte două mumiile studiate au fost prințesa Noub-Hotep și regele Hor.
Deși țesuturile moi s-au degradat complet, iar craniile prințeselor s-au pierdut la începutul secolului trecut, restul scheletelor s-a păstrat suficient de bine pentru ca specialiștii să estimeze vârsta, înălțimea și sexul fiecărei persoane si să identifice eventuale boli sau traumatisme.
Cercetătorii afirmă că prințesa Ita, cu vârsta cuprinsă între 28 și 34 de ani, avea inserții musculare foarte bine dezvoltate la membrele superioare, ceea ce sugerează utilizarea frecventă a armelor precum pumnalele sau buzduganele. Khenmet, cuprinsă între 30-40 de ani, avea oase mai fragile, dar ligamente extrem de robuste. Itaweret, care a decedat între 20 și 34 de ani, supraviețuise fracturilor coastelor și piciorului, iar scheletul ei arată că era o arcașă experimentată.
Dezvoltarea accentuată a musculaturii memelor superioare indică faptul că aceste femei practicau în mod regulat activități solicitante, cum ar fi tragerea cu arcul sau manipularea armelor. Dovezi similare au fost observate și în cazul prințesei Noub-Hotep și al regelui Hor, ceea ce susține ideea că armele depuse în morminte nu aveau exclusiv valoare simbolică.
Mai multe mumiile prezentau semne ale fracturilor vindecate, infecții și deficiențe nutritive. În plus, surorile aveau anomalii rare ale coloanei vertebrale, semn că proveneau dintr-o familie în care căsătoriile între rude apropiate erau comune. Cercetătorii cred că rănile au fost cauzate de accidente sau activități precum vânătoarea și antrenamentele militare, iar procesul lor de vindecare arată că beneficiau de îngrijiri medicale avansate pentru acea epocă.
Autorii studiului menționează că pierderea craniilor îngreunează cercetările și că intenționează să efectueze analize suplimentare pentru a reconstitui cât mai aproape viața acestor membri ai familiei regale. Ei speră ca atenția să nu fie exclusiv pe bijuterii și artefacte funerare, ci și pe persoanele căror le-au aparținut, conform EurekAlert.
Studiul a fost publicat în jurnalul *Frontiers in Environmental Archaeology*.
