O specie de viespe numită după Ernest Hemingway contribuie la controlul dăunătorilor
Deși planeta noastră este studiată în profunzime, natura continuă să ascundă specii neexplorate și interacțiuni ecologice surprinzătoare, chiar și în medii aparent comune, cum sunt câmpurile agricole. Un exemplu interesant provine din culturile de sfeclă de zahăr, unde cercetătorii au identificat o nouă specie de viespe, intitulată în onoarea renumitului autor Ernest Hemingway.
O specie de viespe numită după Ernest Hemingway contribuie la controlul dăunătorilor sfeclei. Gândacul Lixus subtilis este unul dintre cei mai nocivi dăunători ai sfeclei de zahăr, provocând daune semnificative în Europa Centrală și de Est, Caucaz, Asia Mică și China. Până recent, cercetătorii aveau cunoștințe limitate despre organismele care controlează în mod natural populațiile acestuia, în special despre lanțurile complete de paraziți și hiperparaziți (organisme care parazitează alți paraziți). Potrivit autorilor, dezvoltarea unor metode biologice eficiente de combatere a dăunătorilor este dependentă de o înțelegere aprofundată a acestor relații complexe.
Ce au găsit cercetătorii în laborator?
Pentru a investiga acest fenomen, cercetători din China, Franța și Rusia au examinat culturile de sfeclă de zahăr din regiunea Xinjiang, unde gândacul provoacă frecvent infestări. Ei au recoltat plantele afectate și au crescut larvele în laborator, reușind să identifice două specii semnificative de viespi.
Prima este Eurytoma curculionum, o viespe recunoscută pentru parazitarea larvelor gândacului, observată pentru prima dată în China. Cea de-a doua reprezintă o adevărată surpriză: o specie complet nouă pentru știință, denumită Chlorocytus papahemii, în onoarea lui Ernest Hemingway, unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX.
O specie de viespe numită după Ernest Hemingway contribuie la controlul dăunătorilor sfeclei. Cum realizează acest lucru?
Noua viespe nu atacă direct gândacul dăunător. Aceasta este un hiperparazit, ceea ce înseamnă că își depune ouăle în Eurytoma curculionum, viespea care, la rândul său, parazitează larvele gândacului. Acest comportament o plasează pe un nivel trofic superior, ceea ce poate influența eficiența metodelor de combatere biologică, deoarece hiperparaziții adesea elimină paraziții primari benefici.
Studiul detaliază caracteristicile și biologia celor două specii de viespi și furnizează informații noi despre relațiile ascunse dintre organismele care coexistă în culturile agricole. Cercetătorii speră că aceste descoperiri vor aduce contribuții la dezvoltarea unor metode mai eficiente și sustenabile pentru protejarea culturilor de sfeclă de zahăr împotriva atacurilor de Lixus subtilis, scrie EurekAlert.
Studiul a fost publicat în revista ZooKeys.
