O specie de rozătoare, Phyllotis vaccarum, a fost identificată trăind la altitudini mai mari decât orice alt mamifer cunoscut, stabilind un record de 6.739 de metri pe vulcanul Llullaillaco, la granița dintre Argentina și Chile. Condițiile extreme întâmpinate la această altitudine includ temperaturi reduse, surse limitate de hrană și apă, radiație solară intensă și un nivel de oxigen semnificativ scăzut, ajungând la doar 44% comparativ cu cel la nivelul mării. Cercetările realizate între 2020 și 2023 au arătat că acești rozătoare generează mai multă căldură decât cei din zonele joase, datorită activității musculare intense și prezenței țesutului adipos brun, care produce căldură. Celulele lor musculare sunt pline de mitocondrii, facilitând producția de energie pe termen lung. În loc să se bazeze pe mecanismele tradiționale de transport al oxigenului la altitudini, Phyllotis vaccarum prezintă adaptări fiziologice și genetice specifice ce îmbunătățesc eficiența energetică. În ceea ce privește alimentația, aceste șoareci consumă licheni și altă vegetație rară, adaptându-se chimic pentru a metaboliza resursele disponibile și a neutraliza compușii toxici din plante. Studiul, publicat în revista Science, evidențiază complexitatea evoluției adaptive și ilustrează modul în care animalele pot depăși provocările de mediu prin soluții evolutive inovatoare, un aspect esențial în contextul schimbărilor climatice actuale.
O specie de șoarece trăiește la altitudini mai înalte decât orice alt mamifer
