Oamenii de știință au identificat faptul că o singură modificare genetică minoră poate determina dacă un virus de la liliac rămâne la aceste animale sau devine o amenințare globală pentru oameni. Majoritatea epidemiilor de boli infecțioase au loc atunci când un virus sau un alt agent patogen se transferă de la animale la oameni. Mulți cercetători consideră că acesta este și modul în care a început pandemia de COVID-19, virusul SARS-CoV-2 avându-și originea într-o familie de coronavirusuri prezentă la lilieci.
Acum, o echipă internațională de cercetători a găsit dovezi că modificarea unui singur aminoacid dintr-o proteină a coronavirusului poate schimba radical modul în care virusul interacționează cu sistemul imunitar al liliecilor și al oamenilor. Studiul, publicat în revista Cell Host & Microbe, oferă noi perspective asupra felului în care un virus animal altminteri benign poate evolua într-unul capabil să provoace boli severe la oameni.
Pentru a investiga acest mecanism, echipa a comparat SARS-CoV-2 cu un coronavirus de liliac strâns înrudit, denumit RaTG13, care infectează liliecii, dar nu este cunoscut ca având capacitatea de a infecta oamenii. Folosind prima linie celulară pulmonară cultivată în laborator obținută de la liliacul mare cu potcoavă, cercetătorii au studiat interacțiunile din celulele pulmonare umane și cele de liliac.
O diferență genetică minoră, cu un impact uriaș. O proteină virală specifică, denumită OrfB9, a atras atenția cercetătorilor. Variantele OrfB9 ale SARS-CoV-2 și RaTG13 diferă printr-un singur aminoacid dintr-un total de aproximativ 100, însă acea diferență subtilă a avut efecte semnificative.
În celulele pulmonare umane, varianta OrfB9 a virusului SARS-CoV-2 a blocat un sistem important de alarmă imunitară, permițând virusului să se multiplice mult mai ușor. În celulele pulmonare de liliac, varianta virusului RaTG13 a avut efectul opus, activând o proteină imunitară care a ajutat la controlarea virusului.
Această descoperire subliniază modul în care chiar și cele mai mici mutații genetice pot influența bariera speciei.
Semnătura moleculară ce prezice riscul de transmitere la om. „Diferența dintre un virus care rămâne la lilieci și unul care trece la oameni și provoacă o boală devastatoare se poate rezuma la modificări genetice remarcabil de minuscule,” a declarat dr. Nevan J. Krogan, autor principal al studiului, conform SciTechdaily.
„Cartografiind aceste interacțiuni la nivel de proteine, putem citi semnătura moleculară care prezice riscul de transmitere la om. Este tipul de sistem de avertizare timpurie de care lumea are nevoie.”
Prin identificarea acestor modificări moleculare, cercetătorii speră să îmbunătățească abilitatea de a recunoaște virusurile de la animale, care au cel mai mare potențial de a se transfera la oameni, înainte ca acestea să declanșeze pandemii viitoare.
Vă mai recomandăm să citiți și:
– Un virus transmis de țânțari care afectează creierul se răspândește mai repede decât în mod normal
– Oamenii de știință au descoperit un virus gigantic care se reproduce într-un mod cu totul unic
– Care este diferența dintre hantavirus și SARS-CoV-2?
– Virusurile nu necesită mutații special concepute pentru a infecta oamenii, arată un studiu
