**De ce aveau dinozaurii carnivori brațe mici?**
Evoluția membrelor reduse la diverse grupuri de dinozauri carnivori a fost probabil influențată de dezvoltarea capetelor mari și puternice, utilizate pentru vânătoare, conform unui nou studiu realizat de cercetători de la University College London și University of Cambridge.
Studiul a examinat datele a 82 de specii de teropode (dinozauri bipezi, majoritar carnivori) și a descoperit că micșorarea membrelor anterioare a avut loc în cinci grupuri diferite, inclusiv la tiranozauride, din familia căreia face parte și Tyrannosaurus rex. Studiul a fost publicat în revista *Proceedings of the Royal Society B*.
Cercetătorii, printre care dr. Elizabeth Steell (Cambridge) și profesorul Paul Upchurch (UCL), au constatat că brațele mai mici sunt strâns corelate cu dezvoltarea craniilor și maxilarelor mari și robuste, mai mult decât cu dimensiunea totală a corpului. Aceasta sugerează că diminuarea brațelor nu a fost doar un efect nepotrivit al creșterii dimensiunii.
**Iată motivul pentru care dinozaurii carnivori aveau brațe reduse!**
Conform echipei, creșterea numărului de prăzi, în special a săror–pozilor enormi și a altor erbivore mari, ar fi putut provoca o schimbare în tehnica de vânătoare: de la prinderea cu ghearele la atacarea cu maxilarul. Astfel, capul ar fi devenit principalul „instrument”.
„Toată lumea știe că T. rex avea brațe mici, dar și alți dinozauri teropozi au dezvoltat membre anterioare reduse. Carnotaurus avea brațe extrem de mici, chiar mai mici decât T. rex”, a detaliat autorul principal, Charlie Roger Scherer, de la UCL.
El a adăugat că există o legătură clară între craniile mari și brațele mici: pe măsură ce craniul devine mai puternic, rolul brațelor scade, până când acestea devin practic inutile. Cercetătorii au sugerat că atacarea prăzilor masive, cum ar fi săror–pozile de peste 30 de metri, ar fi fost mult mai eficientă utilizând fălcile decât ghearele.
**Mecanisme evolutive distincte**
Deși studiul arată corelații și nu o cauzalitate directă, autorii consideră că este convenabil ca evoluția craniilor puternice să fi fost anterioară micșorării membrelor anterioare.
Pentru această analiză, echipa a dezvoltat un sistem de evaluare a robustetei craniului, bazat pe forma sa, gradul de interconectare a oaselor și forța mușcăturii. În acest clasament, Tyrannosaurus rex a obținut cel mai mare punctaj, fiind urmat de Tyrannotitan.
Studiul sugerează de asemenea existența unei „curse evolutive a înarmării”, în care prădătorii își îmbunătățeau craniile pentru a se adapta la prăzile gigantice, ajungând uneori și ei la dimensiuni enorme.
Cercetătorii au studiat cinci grupuri de dinozauri cu membrelor anterioare reduse: tiranozauride, abelizauride, carcarodontozauride, megalozauride și ceratozauride. În unele situații, micșorarea brațelor a avut loc diferit: la abelizauride, mâinile s-au diminuat cel mai mult, în timp ce la tiranozauride toate segmentele brațului au scăzut uniform.
Aceasta sugerează că, deși rezultatul final a fost același (brațe mici), evoluția a urmat mecanisme diferite în funcție de grup.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu mai mulți experți în evoluția dinozaurilor de la UCL și Natural History Museum.
