Un studiu recent sugerează că majoritatea oamenilor au devenit dreptaci datorită a două transformări evolutive semnificative: mersul pe două picioare și dezvoltarea unor cerebre mult mai voluminoase. Aproape 90% din populație, indiferent de cultură, preferă utilizarea mâinii drepte, un grad de dominanță care nu este întâlnit la nicio altă specie de primate. O echipă de cercetători a realizat studii timp de decenii în legătură cu creierul, genetică și dezvoltarea care susține această preferință, însă motivul pentru care oamenii au devenit dreptaci rămâne neclar.
Acum, o cercetare recentă condusă de specialiști de la Universitatea din Oxford subliniază două faze evolutive importante: mersul biped și creșterea semnificativă a dimensiunii cerebrale umane. Studiul, publicat în revista PLOS Biology, a fost realizat sub conducerea dr. Thomas A. Püschel și Rachel M. Hurwitz de la Școala de Antropologie și Etnografie a Muzeelor din cadrul Universității Oxford, împreună cu profesorul Chris Venditti de la Universitatea din Reading. Echipa a studiat datele a 2.025 de maimuțe, reprezentând 41 de specii diferite de primate.
Prin utilizarea unor modele care au luat în considerare relațiile evolutive dintre specii, cercetătorii au testat mai multe teorii proeminente. Au analizat factori precum utilizarea uneltelor, dieta, habitatul, dimensiunea corpului, structura socială, volumul cerebral și tiparele de mișcare. Inițial, oamenii erau complet separați de orice altă primată inclusă în cercetare. Totuși, acest lucru s-a schimbat atunci când cercetătorii au introdus două caracteristici principale în modelele lor: dimensiunea creierului și raportul dintre lungimea brațului și cea a piciorului (folosit ca indicator pentru mersul biped).
90% din indivizi preferă să-și folosească mâna dreaptă. Odată ce aceste trăsături au fost incluse, oamenii nu au mai părut a fi o excepție evolutivă atât de semnificativă. Rezultatele indică faptul că exact combinația dintre mersul pe două picioare și dezvoltarea creierelor mari poate explica de ce oamenii au manifestat o preferință neobișnuit de accentuată pentru mâna dreaptă. Totodată, această cercetare le-a permis cercetătorilor să estimeze probabilitatea existenței acestei trăsături la strămoșii umani dispăruți. Descoperirile lor sugerează că hominizii timpurii, precum Ardipithecus și Australopithecus, aveau probabil doar o ușoară preferință pentru mâna dreaptă, similară cu observațiile actuale ale marilor maimuțe.
Acest tipar pare să fi fost accentuat semnificativ cu apariția genului Homo. Specii cum sunt Homo ergaster, Homo erectus și Homo neanderthalensis au dezvoltat, cu siguranță, o preferință tot mai evidentă pentru mâna dreaptă, conducând în cele din urmă la dominanța extreme observate la oamenii contemporani. O singură specie a ieșit din această normă: Homo floresiensis, cunoscută adesea sub numele de „hobbitul”, datorită dimensiunilor sale esențial mai mici. Cercetătorii au anticipat că această specie manifesta o tendință mult mai redusă de a folosi mâna dreaptă.
Cum se explică existența stângacilor? Conform echipei de cercetare, această descoperire se aliniează cu modelul evolutiv mai larg. Homo floresiensis dispunea de un creier relativ mic și menținea adaptări fizice utilizate atât în cățărare, cât și în mersul biped, nefiind complet specializat pentru locomotie pe două picioare. Este concepția cercetătorilor că dovezile sugerează un proces evolutiv în două etape. În primul rând, mersul vertical a eliberat mâinile de sarcina de a se deplasa, generând noi presiuni selective care au favorizat o utilizare mai specializată și asimetrică.
