Sertarele aglomerate cu cabluri, pungile pline de alte pungi, hainele pe care nu le-am purtat de ani sau cutiile cu obiecte „ce ar putea fi utile cândva” nu reprezintă doar o stare de dezordine. Psihologii afirmă că haosul din locuințe reflectă, de regulă, emoții precum anxietatea, pierderea, nostalgia sau dorința de siguranță.
„Dezordinea nu este o trăsătură de caracter”, clarifică terapeuții, conform The Guardian.
Adesea, casa devine o reprezentare emoțională a lucrurilor pe care indivizii nu reușesc să le proceseze sau să le depășească.
Specialiștii subliniază că dezordinea obișnuită nu trebuie confundată cu tulburarea de acumulare compulsivă, denumită în engleză hoarding.
„În cazul hoardingului există cantități enorme de același tip de obiecte. Dezordinea obișnuită, în schimb, se referă mai degrabă la o varietate de lucruri diferite răspândite în întreaga casă”, spune psihologul Joseph Ferrari.
Dificultatea apare atunci când obiectele încep să interfereze cu viața de zi cu zi: masa nu mai este utilizabilă din cauza teancurilor de hârtii, facturile se pierd, iar oamenii ezită să invite oaspeți din rușine. Un studiu publicat în 2021 a demonstrat că dezordinea excesivă este unul dintre principalii factori asociați cu scăderea stării de bine.
Conform terapeuților și organizatorilor profesioniști, cele mai comune motive pentru care oamenii păstrează diverse obiecte sunt legate de pierdere și identitate.
Obiectele aparținând persoanelor decedate au o semnificație specială. O cană folosită zilnic de un părinte sau hainele unui copil pot deveni simboluri emoționale dificile de lăsat deoparte.
„Indivizii simt că, dacă aruncă un obiect, pierd și legătura cu persoana respectivă”, explică specialiștii.
La fel de intensă este nostalgia. Multe obiecte sunt păstrate nu atât pentru utilitatea lor, ci pentru ceea ce simbolizează în legătură cu cine am fost cândva: colecții de CD-uri, haine vechi sau echipamente sportive nefolosite.
„Nu păstrezi albumul Radiohead pentru muzică, ci pentru persoana care erai atunci”, afirmă organizatoarea profesională Jenn Jordan.
Un alt mecanism important este procrastinarea. Psihologii subliniază că amânarea nu se referă neapărat la lene, ci la evitarea emoțională. Fiecare grămadă de lucruri devine un memento al unei sarcini nefinalizate, provocând anxietate și generând și mai multă amânare.
Experții avertizează de asemenea asupra presiunii sociale crescute de rețelele sociale, unde locuințele perfecte au devenit un standard imposibil. Rușinea îi determină pe mulți să ascundă problema, fără să realizeze că dezordinea este adesea legată de experiențe concrete de viață, inclusiv sărăcie, migrație sau insecuritate financiară moștenită.
Soluția, afirmă terapeuții, nu constă în organizarea obsesivă sau în cumpărarea unor noi cutii de depozitare, ci în înțelegerea emoțională a relației cu obiectele.
„Întrebarea nu este De ce nu pot să arunc asta?, ci De ce mă agăț, de fapt, de acest lucru?”, explică specialiștii.
