Nu putem evita durerea. Într-un moment sau altul, vor interveni pierderi, dezamăgiri, conflicte sau perioade când emoțiile devin copleșitoare. Psihologii afirmă însă că nu severitatea acestor clipe ne afectează cel mai mult viața, ci modul în care reacționăm la ele. Abilitatea de a rămâne concentrat și de a nu acționa din impuls este cunoscută sub denumirea de toleranță la suferință (distress tolerance).
A avea toleranță la suferință nu înseamnă a nu mai trăi durerea sau a-ți reprima sentimentele. Este capacitatea de a traversa un moment dificil fără a reacționa impulsiv și fără a face alegeri pe care le-ai putea regreta ulterior.
Psihologii utilizează acest concept pentru a ilustra abilitatea unei persoane de a face față emoțiilor neplăcute, evitând fuga de ele și fără a recurge la comportamente care aduc doar o ușurare temporară. Persoanele cu o toleranță redusă tend să evite disconfortul cu orice preț, reacționând impulsiv sau încercând să își amorțească sentimentele. Deși pe termen scurt pare eficient, problema persistă.
În contrast, cei care își dezvoltă această abilitate pot rămâne mai lucizi în situații de tensiune și își recuperează echilibrul mai rapid.
Studiile demonstrează că o toleranță scăzută la suferință este asociată mai frecvent cu anxietatea, depresia, impulsivitatea și unele comportamente de dependență. Pe de altă parte, o toleranță mai bună la disconfort este legată de o capacitate sporită de adaptare și de un nivel mai ridicat al bunăstării.
În terapia dialectic-comportamentală (DBT), una dintre cele mai folosite metode de psihoterapie pentru gestionarea emoțiilor, toleranța la suferință este recunoscută ca fiind una dintre competențele fundamentale pentru abordarea situațiilor de criză.
Ce poți face în practică
Primul pas constă în a-ți oferi câteva secunde înainte de a reacționa. O pauză scurtă și câteva respirații lente sunt suficiente pentru a împiedica emoția să preia controlul total.
Apoi, poți să-ți redirecționezi atenția câteva minute spre o activitate simplă: să bei un pahar cu apă, să faci o plimbare scurtă, să asculți muzică sau să privești pe fereastră. Aceasta nu este o formă de evitare, ci o strategie de reducere a intensității emoției înainte de a lua o decizie.
Nu încerca să alungi imediat emoția. Observ-o și las-o să existe pentru câteva momente, fără a reacționa impulsiv. Uneori, chiar poate ajuta să îi dai un nume: „Sunt furios”, „Sunt speriat”, „Sunt dezamăgit”. Psihologii subliniază că simpla identificare a emoției poate diminua intensitatea acesteia.
Când simți că reacționezi din impuls, ia o scurtă pauză. Chiar și zece minute pot fi suficiente pentru ca furia sau teama să se reducă, oferindu-ți ocazia de a judeca.
