De ce unii oameni resimt frica de abandon, în timp ce alții au o încredere rapidă în cei din jur? Psihologul britanic John Bowlby a fost printre primii care au căutat să explice această problemă. El a afirmat că relațiile pe care le avem cu părinții sau cu cei care ne îngrijesc în primii ani de viață afectează modul în care ne raportăm la ceilalți și la maturitate.
John Bowlby a venit pe lume în 1907, la Londra. A studiat psihologia și științele preclinice la Trinity College, Universitatea Cambridge, apoi a continuat pregătirea în medicină la University College Hospital din Londra.
A continuat cu specializarea în psihiatrie și psihanaliză, concentrându-și cercetările pe dezvoltarea copiilor și pe relația dintre copii și părinți.
Cine a fost John Bowlby
Interesul său pentru legătura dintre părinți și copii a apărut în perioada în care a lucrat cu tineri instituționalizați și cu copii separați de familiile lor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Observațiile sale din acea perioadă au avut un impact profund asupra psihologiei dezvoltării.
În 1951, a publicat pentru Organizația Mondială a Sănătății raportul Maternal Care and Mental Health, iar în 1969 a fost publicat primul volum din trilogia Attachment and Loss, o lucrare care a consacrat teoria atașamentului.
Ce este atașamentul
Bowlby definește atașamentul ca fiind legătura emoțională pe care un copil o dezvoltă cu figura sa de îngrijire, care îi oferă protecție.
Acesta nu este doar o relație afectivă, ci un mecanism esențial pentru supraviețuire. Copilul tinde să caute apropierea adultului, deoarece aceasta îi asigură siguranță în momentele de teamă, oboseală sau vulnerabilitate.
Pe parcurs, aceste experiențe repetate contribuie la conturarea unei imagini despre sine și despre ceilalți: dacă lumea este un loc sigur, dacă oamenii sunt demni de încredere și dacă nevoile proprii merită să fie ascultate.
Cum influențează copilăria relațiile de adult
Bowlby credea că experiențele din copilărie devin modele pe baza cărora oamenii își construiesc relațiile în viața adultă.
Un copil care primește iubire și reacții constante la nevoile sale are mai multe șanse să dezvolte un atașament sigur. La maturitate, astfel de persoane tind să aibă mai multă încredere în ceilalți și să gestioneze mai eficient conflictele.
În contrast, experiențele caracterizate prin respingere, instabilitate sau incapacitate de a oferi suport emoțional pot influența modul în care adultul percepe apropierea, încrederea sau frica de abandon.
Psihologii subliniază totuși că aceste tipare nu sunt un destin imutabil. Ele pot fi modificate prin experiențe de viață, relații sănătoase și psihoterapie.
O teorie validată de cercetările moderne
În ultimele decenii, numeroase studii au confirmat multe dintre observațiile lui Bowlby.
