Un studiu recent arată că mezcalina, un compus halucinogen utilizat de milenii în cactuși, afectează filtrul senzorial al creierului prin modificarea activității din cerebel și consolidarea conexiunilor către regiunile care gestionează memorie și percepție. În mod obișnuit, creierul uman filtrează în permanență stimulii obișnuiți, precum zgomotul de fundal, pentru a se concentra pe informații noi. Cercetări efectuate de farmacologul Noah Cavallaro de la Universitatea Northeastern au investigat modul în care mezcalina influențează acest mecanism. Substanța funcționează prin activarea receptorilor de serotonină, iar în studiile efectuate pe 24 de șobolani treji s-a observat că mezcalina scade activitatea locală în anumite regiuni ale cerebelului, dar îmbunătățește semnificativ comunicarea dintre nucleii cerebelului și alte regiuni cerebrale.
Analizele realizate au scos în evidență conexiuni puternice între cerebel, hipocamp, talamus și cortexul somatosenzorial. Conform lui Noah Cavallaro, această modificare permite accesul direct al informațiilor senzoriale brute, nefiltrate, în zonele cerebrale care anterior primeau informații prelucrate. Studiul sugerează că mezcalina nu blochează complet capacitatea de filtrare, ci o ajustează selectiv. În teste, animalele au reușit să proceseze eficient sunetele cu frecvențe joase și înalte, dar nu și pe cele medii. De asemenea, răspunsul creierului la mirosul familiar de migdale a fost aproape complet inhibat la șobolanii tratați.
Deși nu este clar dacă animalele au trăit halucinații asemănătoare celor umane, rezultatele sugerează o reorganizare profundă a rețelelor neuronale. Aceste descoperiri oferă o înțelegere mai clară a modului în care psihedelicele alterează conștiința și percepțiile senzoriale, indicând un potențial de a influența cercetările viitoare în domeniul percepției și al conștiinței.
