În urmă cu patru decenii și jumătate, pe 14 mai 1981, România a realizat un moment semnificativ în domeniul explorării spațiale prin intermediul cosmonautului român Dumitru Prunariu. Acesta a devenit primul român care a zburat în cosmos, la bordul navei Soiuz 40, în cadrul unei colaborări româno-sovietice. Născut pe 27 septembrie 1952 în Brașov, Prunariu a absolvit Facultatea de Aeronave a Institutului Politehnic din București în 1976.
Misiunea Soiuz 40 a făcut parte din programul Intercosmos, lansat în 1967 de către Uniunea Sovietică. Scopul acestui program a fost promovarea colaborării în cercetările spațiale între țările socialiste. România a aderat la acest program în 1968, iar până la zborul lui Dumitru Prunariu, 17 echipamente românești au fost trimise în cosmos.
Pentru pregătirea Misiunii Soiuz 40, Prunariu a parcurs timp de trei ani cursuri de antrenament la Centrul de pregătire a cosmonauților „Iuri Gagarin” din apropierea Moscovei, între 1978 și 1981. În această perioadă, el a fost pregătit pentru misiunile pe navele sovietice Soiuz și laboratoarele Saliut. Pe parcursul misiunii sale spațiale, Prunariu a efectuat 125 de rotații complete în jurul Pământului și a realizat 22 de experimente științifice în diverse domenii, inclusiv astrofizică, tehnologii spațiale, medicină și biologie.
Zborul său a durat opt zile, iar alături de el s-a aflat cosmonautul rus Leonid Popov. După finalizarea misiunii, Dumitru Prunariu și echipa sa s-au întors pe Pământ pe 22 mai 1981. Prunariu a declarat ulterior că, pentru copiii săi mici, prezența lui în spațiu părea la fel de naturală ca o vizită obișnuită a unui părinte. După Revoluția din 1989, Prunariu a devenit președinte al Consiliului de Administrație al Agenției Spațiale Române, continuându-și activitatea în dezvoltarea și promovarea științelor spațiale în România. Această misiune istorică a evidențiat contribuția României la explorarea spațială și a marcat o etapă importantă în istoria științei și tehnologiei din țară.
