În percepția comună, marile descoperiri științifice ale umanității sunt legate aproape exclusiv de filosofi, preoți sau meșteșugari de sex masculin. Manualele de istorie au menținut de-a lungul timpului aceeași imagine: bărbații conduceau statele, ridicau templele și fundamentau cunoașterea.
Descoperirile arheologice și reinterpretarea unor texte foarte vechi aduc în discuție și alte perspective.
Acum aproape cinci mii de ani, în Egipt și Mesopotamia, două femei apăreau în contexte legate de unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii. Una dintre ele este Merneith, considerată de mulți egiptologi prima femeie conducătoare a Egiptului dinastic. Cealaltă este Tapputi-Belatekallim, prima persoană cunoscută din istorie al cărei nume apare într-un text care descrie un procedeu chimic.
Ele nu activau în laboratoare așa cum le concepem azi. Totuși, activitățile lor se desfășurau în locurile în care se produceau parfumuri, uleiuri rituale, pigmenți, rășini și amestecuri utilizate în medicină, ceremonii religioase și conservarea corpurilor, domenii care aveau să stea la baza dezvoltării ulterioare a chimiei.
Merneith, femeia care a condus unul dintre primele state din lume
În jurul anului 2900 î.Hr., Egiptul trecea prin una dintre cele mai semnificative perioade din istoria sa timpurie. Primele dinastii cimentau un stat unit, iar administrația regală începea să reglementeze producția, comerțul și marile proiecte ale regatului. În acest context, Merneith își face apariția.
Timp de aproape un secol, egiptologii au văzut-o doar ca soția regelui Djet și mama faraonului Den. Cu toate acestea, descoperirile de la Abydos au schimbat această viziune.
Mormântul ei este comparabil ca dimensiuni și prestigiu cu cele ale faraonilor din Prima Dinastie. Complexul funerar este înconjurat de zeci de morminte secundare, rezervate în mod tradițional membrilor curții regale, iar numele ei apare pe sigilii oficiale alături de cele ale conducătorilor Egiptului.
Din aceste motive, mulți specialiști consideră că Merneith nu a fost doar regentă, ci e foarte posibil să fi exercitat efectiv autoritatea regală într-o perioadă de tranziție.
Atelierele regale, locul unde se întâlneau politica și tehnologia
În Egiptul antic nu exista o separare clară între religie, administrație și ceea ce am numi azi cercetare tehnologică. Palatul și templele coordonau ateliere specializate în prelucrarea metalelor, fabricarea ceramicii, producerea uleiurilor parfumate, prepararea rășinilor și realizarea pigmenților utilizați în ritualuri.
Toate aceste activități necesitau cunoștințe practice surprinzător de avansate. Meșteșugarii experimentau temperaturi diferite de ardere, combinau minerale și plante, foloseau săruri naturale și rășini din import și dezvoltau proceduri care aveau să fie perfecționate ulterior de-a
