**Ridurile neobișnuite din vechile roci marocane ar putea reprezenta amprentele conservate ale unor microbi care au supraviețuit în adâncurile oceanului fără lumina soarelui acum 180 de milioane de ani.**
În timpul explorării reliefului abrupt al Văii Dadès din Maroc, dr. Rowan Martindale, geobiolog la Universitatea din Texas la Austin, a observat o anomalie structurală remarcabilă. Pe suprafața unor formațiuni strânse de rocă denumite turbidite, adică depozite create prin avalanșe subacvatice de nămol și nisip, erau prezente tipare ondulate extrem de fine.
„Am fost impresionat să observ aceste structuri ridate!”, își amintește Martindale, care analiza locul alături de Stéphane Bodin de la Universitatea din Aarhus. Descoperirea, publicată în revista *Geology*, a stârnit rapid uimire în comunitatea științifică.
Structurile ridate constituie mici creste și adâncituri fosilizate, rămase în urma coloniilor microbiene care se dezvoltau sub forma unor covoare bacteriene. Aceste amprente biologice sunt de o fragilitate extremă. De obicei, ele sunt distruse de vietățile marine care sapă în sedimente, motiv pentru care sunt rar întâlnite în roci mai recente de 540 de milioane de ani.
## O anomalie structurală remarcabilă
În plus, în mod tradițional, geologii corelează aceste riduri cu algele fotosintetice care necesită lumină, întâlnindu-le exclusiv în ape de coastă puțin adânci.
Cu toate acestea, rocile din Maroc s-au format acum 180 de milioane de ani, într-un abis oceanic situat la cel puțin 180 de metri adâncime, unde lumina solară nu poate ajunge. Conform cunoștințelor actuale, aceste structuri pur și simplu nu ar fi trebuit să existe în acel loc.
Pentru a verifica această anomalie, echipa a realizat analize chimice amănunțite. Rezultatele au arătat concentrații ridicate de carbon imediat sub riduri, confirmând activitatea biologică. Răspunsul la misterul lipsiei luminii a fost oferit de tehnologia oceanografică modernă.
## Rocile s-au format acum 180 de milioane de ani
Submersibilele contemporane au filmat covoare microbiene similare la adâncimi mari. Aceste ecosisteme nu depind de fotosinteză, ci de chemosinteză, un proces prin care bacteriile generează energie din reacții chimice, folosind compuși precum metanul sau hidrogenul sulfurat, conform Sciencedaily.
În urmă cu 180 de milioane de ani, avalanșele submarine transportau nutrienți în abis. În perioadele de calm dintre avalanșe, microbii chemosintetici se dezvoltau pe aceste sedimente, creând texturile ridate.
Ulterior, alte fluxuri de resturi au acoperit rapid și au conservat aceste amprente fosile. Descoperirea rescrie ghidurile de căutare a vieții timpurii. Până acum, geologii au ignorat turbiditele adânci, considerându-le medii sterile. Extinderea căutărilor în zonele abisale ar putea revela capitole complet necunoscute din istoria evolutivă a Pământului și, potențial, a altor planete.
## Vă mai recomandăm să citiți și:
– [Roverul Perseverance a ajuns în „Vestul Sălbatic” și a descoperit unele dintre cele mai vechi roci de pe Marte](https://www.descopera.ro/stiinta/21077421-roverul-perseverance-a-ajuns-in-vestul-salbatic-si-a-descoperit-unele-dintre-cele-mai-vechi-roci-de-pe-marte)
– [Rocile aduse de misiunile Apollo dezvăluie că Luna a avut un câmp magnetic mai puternic decât Pământul](https://www.descopera.ro/stiinta/21030556-rocile-aduse-de-misiunile-apollo-dezvaluie-ca-luna-a-avut-un-camp-magnetic-mai-puternic)
