**Astronomii studiază un fenomen bizar în legătură cu un grup de stele care par să fi „consumat” planete**
Astronomii se confruntă cu o enigmă referitoare la un grup de stele neobișnuite, care sugerează, prin compoziția lor chimică, că au „mâncat” planete asemănătoare Pământului. Investigarea acestor stele pitice roșii, dintre care șase se remarcă, arată prezența unui element chimic surprinzător: litiul. De obicei, litiul ar trebui să fie distrus rapid în interiorul stelelor din cauza condițiilor extreme pe care le găsim acolo. Cu toate acestea, persistența sa în atmosferele acestor stele provoacă întrebări și sugerează o absorbție recentă de material provenind de la planete.
Astronomul Robin Jeffries de la Universitatea Keele afirmă că descoperirea litiului în aceste stele este neașteptată, comparând-o cu vizibilitatea unei pete de vopsea pe un fundal alb. În general, “scena crimei” în cazul stelelor care înghit planete lasă puține dovezi vizibile, deoarece atât stelele, cât și “victimele” se fuzionează într-un proces distructiv. Cu toate acestea, cercetătorii caută urme subtile, precum semnături chimice și comportamente ale stelelor care deviază de la norma.
Această ramură de cercetare, cunoscută sub denumirea de necroplanetologie, se aplică adesea stelelor pe cale de a muri; cu toate acestea, descoperirile recente implică pitice roșii, stele care trăiesc mult mai mult decât stelele masive și al căror ciclu de viață natural nu s-a încheiat în majoritatea Universului.
Studii conduse de Jeffries utilizează datele spectroscopice Gaia-ESO care oferă informații despre mii de stele din Calea Lactee, în special din roiuri stelare, unde compoziția chimică uniformă a stelelor facilitează observațiile. Dintr-un eșantion de 318 pitice roșii analizate, șase s-au evidențiat cu niveluri neobișnuit de mari de litiu, indicând o posibilă absorbție recentă a materialului planetar.
Deși cercetătorii au exclus alte explicații posibile, cum ar fi tinerimea stelelor sau activitatea lor neobișnuită, rămâne ipoteza că litiul a fost adăugat recent prin intermediul unui proces extern, cel mai probabil prin “consumarea” unor planete stâncoase, frecvente în apropierea piticelor roșii.
Aceste observații conduc la cea mai clară dovadă “circumstanțială” identificată până acum pentru acest tip de fenomen. Totuși, frecvența cu care se întâmplă acest lucru rămâne incertă, având în vedere că detectarea litiului depinde de cât timp elementul rămâne vizibil în atmosfera stelelor.
Această descoperire sugerează că piticele roșii ar putea avea un rol crucial în înțelegerea modului în care sistemele stelare devin dinamice și cum evoluează formarea planetelor, posibil deschizând noi căi de cercetare în acest domeniu fascinant. Studiul a fost publicat în *Monthly Notices of the Royal Astronomical Society*.
