Microplasticele pot ajunge până la 2.000 de metri sub nivelul mării. Problema poluării cu plastic a devenit una globală, aproximativ 11 milioane de tone fiind eliminate anual în oceane. Pe măsură ce deșeurile din plastic se descompun, ele generează microplastice care sunt transportate de curenții marini, afectând organismele marine și ajungând, în cele din urmă, în lanțul alimentar al oamenilor.
Microplasticele pot ajunge până la 2.000 de metri sub nivelul mării. Deși aceste particule au fost frecvent observate în apele de coastă și la suprafața oceanelor, prezența lor în adâncuri a fost puțin investigată.
O echipă de cercetători din Coreea de Sud a efectuat primul studiu comparativ care ilustrează modul în care aceste particule se acumulează în animalele care trăiesc în apropierea izvoarelor hidrotermale din două oceane distincte.
Microplasticele pot ajunge până la 2.000 de metri sub nivelul mării. În care animale se adună acestea?
Oamenii de știință au studiat melci și midii recoltate de la peste 2.000 de metri adâncime din Bazinul Fiji de Nord, în sud-vestul Oceanului Pacific, și din Dorsala Centrală a Oceanului Indian. Rezultatele au indicat că 92% dintre exemplarele analizate conțineau microplastice, cu o medie de 3,42 particule per organism. Cel mai frecvent material găsit a fost polistirenul, utilizat pe scară largă pentru ambalaje și produse de consum.
Studiul a scos în evidență că metoda de hrănire influențează localizarea acumulării microplasticelor. La melcii care se hrănesc cu microorganisme de pe fundul oceanului, particulele s-au concentrat în principal în tractul digestiv. În contraste, la midiile filtratoare, acestea au fost distribuite relativ uniform în țesuturi, sugerând că trăsăturile biologice afectează modul în care microplasticele pătrund și se acumulează în organism.
Disparități regionale
Cercetătorii au identificat și diferențe semnificative între cele două regiuni. Viețuitoarele din Oceanul Indian prezentau concentrații de microplastice mult mai mari decât cele din sud-vestul Pacificului. În raport cu greutatea corporală, valorile erau de până la 14,7 ori mai mari. Specialiștii cred că aceste discrepanțe sunt influențate de activitățile umane, aportul de plastic adus de râuri și circulația curenților oceanici.
Autorii afirmă că studiul demonstrează, pentru prima dată, că poluarea cu plastic de la suprafața oceanelor poate ajunge la mii de metri adâncime, contaminând unele dintre cele mai izolate ecosisteme marine.
Ei consideră că rezultatele vor ajuta la monitorizarea mediului marin de mare adâncime, la evaluarea impactului exploatării resurselor minerale și la elaborarea unor strategii de conservare, conform EurekAlert.
Studiul a fost publicat în revista Water Research.
Vă sugerăm să citiți și:
Oamenii de știință au descoperit ceva neașteptat la supervulcanul din Yellowstone
Peștii suferă masiv din cauza poluării luminoase, au constatat cercetătorii
<a href="https://www.descopera
