Într-un eseu provocator, renumitul biolog evoluționist Richard Dawkins a inaugurat un nou capitol în disputa referitoare la inteligența artificială, afirmând că interacțiunea sa recentă cu modele AI i-a sugerat posibilitatea unei forme de conștiență în aceste sisteme. În detalii, Dawkins a descris discuțiile avut cu chatboturile create de Anthropic și OpenAI, inclusiv o conversație memorabilă cu “Claudia”, un chatbot capabil să creeze poezii în stilul lui Keats și Betjeman, să dezbată despre propria existență și să reacționeze la glumele sale într-un mod pe care el l-a perceput ca fiind profund uman.
Aceste afirmații au generat un val de reacții în comunitatea științifică și pe internet, unii acuzându-l pe Dawkins de antropomorfism, în timp ce alții l-au ironizat sugerând o schimbare de titlu de la “The God Delusion” la “The Claude Delusion”. Criticii subliniază că ceea ce pare a fi conștiență ar putea fi doar o iluzie generată de capacitatea avansată a AI de a imita limbajul uman. Specialiști precum Jonathan Birch și Gary Marcus evidențiază că, deși interacțiunile AI pot părea umane, ele sunt de fapt rezultatul unor procese complexe de calcul, fără vreo experiență subiectivă reală.
Cu toate acestea, nu toți cercetătorii sunt de acord. Henry Shevlin susține că pe măsură ce AI progresează, întrebarea privind conștiența acestora devine tot mai pertinentă. Într-o societate în care utilizatorii dezvoltă din ce în ce mai des relații emoționale cu AI, dilema dacă aceste sisteme sunt sau nu conștiente ar putea contoura viitorul interacțiunilor om-mașină. Într-adevăr, un studiu recent demonstrează că o treime dintre participanți au perceput, la un moment dat, AI ca fiind conștientă sau sensibilă, amplificând discuțiile și reflecțiile cu privire la viitorul tehnologiei și rolul său în societate.
