În Hanoi, capitala Vietnamului, cafeaua cu ou are mai degrabă aspectul unui desert decât al unei băuturi. La câteva mii de kilometri distanță, în Scandinavia, termenul „cafea cu ou” se referă la un concept complet diferit: un ou adăugat în zaț înainte de preparare, pentru a obține o cafea mai limpede și mai puțin amară. Cele două rețete nu au aproape nimic în comun, dar ilustrează perfect cum aceeași băutură poate lua forme surprinzător de diverse de la o cultură la alta.
Laptele condensat era greu accesibil în perioada postbelică, în special în contextul conflictelor din Indochina. Barmanul Nguyễn Văn Giảng a căutat o opțiune pentru clienții care voiau cafea cu lapte și a început să bată gălbenușul de ou cu zahăr până obținea o cremă fină și densă. Turnată peste cafeaua preparată prin filtrul tradițional phin, crema a câștigat rapid popularitate. Astăzi, Café Giảng funcționează încă în Cartierul Vechi al Hanoiului, iar rețeta originală rămâne un secret familial.
Cà phê trứng se consumă, de obicei, cu lingurița, ca un desert. Crema obținută din gălbenuș și zahăr, așezată peste cafeaua amară, a devenit, pentru mulți călători, motivul principal pentru a se opri în Hanoi. Variantele moderne includ versiuni cu cacao, matcha, scorțișoară sau fasole mung, dar toate păstrează esența rețetei originale, născută într-o perioadă de penurie și devenită, ulterior, una dintre cele mai cunoscute specialități ale Vietnamului.
Cafeaua cu ou, varianta nordică: nu pentru gust, ci pentru limpede
La polul opus, „cafeaua cu ou” scandinavă nu are nimic cremos sau dulce. Tradiția, răspândită în Suedia și Norvegia și adusă de imigranți în statele americane din Midwest în secolul al XIX-lea, implică spargerea unui ou întreg, uneori cu coajă, pe care îl pune direct în zațul de cafea, înainte de fierbere. Amestecul, a cărui textură este comparată de cei care l-au încercat cu „pământ de ghiveci”, este apoi adăugat în apa clocotită. Albumina din ou se leagă de particulele în suspensie, contribuind la limpezirea băuturii și la diminuarea amărăciunii.
Metoda a apărut într-o vreme când filtrele de cafea nu erau încă utilizate pe scară largă, iar zațul lăsa băutura tulbure și amară. Oul ajuta la limpezirea cafelei și la reducerea gustului aspru, motiv pentru care a devenit popular în comunitățile scandinave. Deși practica a dispărut aproape complet din Suedia și Norvegia, ea s-a păstrat în unele comunități scandinave din Minnesota și Dakota. Acolo, băutura este și astăzi servită la reuniuni comunitare și evenimente organizate de biserici, ceea ce i-a conferit și supranumele de „church basement coffee”.
Cafeaua cu cărbune încins
În Yogyakarta, pe insula Java din Indonezia, kopi joss se prepară într-un mod care îi surprinde pe cei mai mulți turiști. Cafeaua este făcută direct în pahar, prin metoda tradițională kopi tubruk, în care apa fierbinte se toarnă peste cafeaua măcinată și zahăr. La final, vânzătorul ia o bucată de cărbune încins din jar și o scufundă direct în băutură. Urmează câteva secunde de sfârâit și bule la suprafață, după care cărbunele este îndepărtat. De aici provine și numele băuturii: „joss” imită sunetul creat atunci când cărbunele fierbinte intră în contact cu cafeaua.
Băutura a fost inventată în jurul anilor 1960, la o tarabă
