Cercetătorii au descoperit două subtipuri distincte de autism bazate pe modul în care diferite regiuni ale creierului sunt interconectate. Această descoperire a fost validată atât în rândul oamenilor, cât și în cel al șoarecilor, utilizând o metodologie de analiză comparativă între specii. Studiul a investigat scanările cerebrale a 940 de copii și tineri cu autism, 1.036 de individi neurotipici și diverse modele de șoareci având trăsături similare autismului.
Cercetătorii au descoperit două subtipuri distincte de autism. Care sunt acestea?
Au fost identificate două categorii principale: Grupa cu hipoconectivitate, definita printr-o conectivitate cerebrală scăzută. În acest caz, activitatea cerebrală era corelată cu gene care joacă un rol în funcționarea sinapselor, structurile ce facilitiează comunicarea între neuroni. Grupa cu hiperconectivitate, definită printr-o conectivitate cerebrală crescută. Acest tipar era asociat cu gene legate de sistemul imunitar și de forme ușor mai severe ale autismului. Observarea acestor tipare atât la oameni cât și la animale oferă dovezi consistente că aceste subtipuri au o fundatie biologică reală, notează ScienceAlert.
Ce alte informații putem extrage din aceste descoperiri?
Cercetătorii consideră că aceste rezultate pot deschide noi direcții pentru terapii și programe de sprijin personalizate. În locul strategiei generalizate „o singură soluție pentru toți,” tratamentele ar putea fi ajustate în funcție de mecanismele biologice specifice fiecărui subtip. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că munca nu este finalizată. Aproximativ un sfert dintre persoanele cu autism incluse în studiu s-au clasificat clar în unul dintre cele două subtipuri identificate, ceea ce sugerează posibila existență a altor categorii încă neexplorate. În prezent, autismul este adesea descris ca un „spectru” pentru a reflecta diversitatea modurilor în care persoanele autiste comunică și se comportă. Totuși, unii experți consideră că această descriere nu surprinde pe deplin variabilitatea biologică a afecțiunii și îndeamnă la dezvoltarea unor modele de clasificare mai precise. Studiul completează alte cercetări recente care au încercat să segmenteze autismul în diferite tipuri, fie prin caracteristici comportamentale, fie prin momentul debutului simptomelor. Împreună, aceste inițiative urmăresc să ofere o înțelegere mai profundă a autismului și să faciliteze diagnosticarea și tratamentele. Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nature Neuroscience.
