Lumina, nuanțele și materialele utilizate într-o locuință nu reprezintă doar aspecte de design, ci și elemente care pot afecta direct sănătatea mintală și fizică. Un concept emergent în arhitectură, neuroarhitectura, demonstrează cum spațiile în care locuim ne pot afecta starea de bine și comportamentul.
Două exemple reale, prezentate de arhitecta Rita Gasalla, ilustrează cum o casă poate evolua dincolo de un simplu loc de trai, devenind un instrument de echilibru pentru cei care necesită un mediu adaptat sensibilităților lor, notează EFE.
Primul exemplu se referă la o familie care avea o fetiță diagnosticată cu sindrom Asperger și alte tulburări asociate. Mediul în care locuia îi accentua disconfortul, de la culori la sunete aproape invizibile pentru ceilalți.
A acum doi sau trei ani a proiectat o locuință pentru o familie cu o fiică având Asperger și alte tulburări. Era o situație complexă. Locuința inițială era dominată de plastic, nuanțe reci și un decor deconectat de natură. Aceste elemente au fost îndepărtate. În locul lor, au fost utilizate materiale naturale, finisaje pe bază de ulei și o estetică inspirată din mediu.
Un aspect esențial a fost zgomotul. Fetița era atât de sensibilă încât percepea chiar și bâzâitul instalațiilor electrice.
„Avea o sensibilitate extremă pe care ceilalți nu o avem”.
Pentru a diminua acest disconfort, arhitecții au subliniat importanța sistemelor de izolare eficiente. De asemenea, au lucrat și la lumina ambientală, un alt factor crucial. Datorită dificultății de a ieși afară, în interior a fost recreată lumina naturală, inclusiv variațiile acesteia pe parcursul zilei.
„Îi era greu să iasă afară, așa că am replicat lumina solară în interior, precum și ritmurile circadiene”.
Rezultatul nu a fost o vindecare totală, dar a contribuit la o stare generală mai bună, demonstrând că mediul poate influența direct confortul psihic.
Al doilea exemplu se referă la o femeie care suferea de epilepsie și a decis să își schimbe locuința, colaborând cu specialiștii încă din faza de selecție a zonei.
Înainte de mutare, avea între una și două crize pe lună și traversa o perioadă dificilă. Noua locuință a fost aleasă și proiectată având în vedere lumina, liniștea și integrarea în natură.
„Înainte de mutare avea între una și două convulsii pe lună; trecea printr-o perioadă dificilă”.
Designul a fost elaborat cu atenție, de la orientarea față de soare la decor, ventilație și nivelul de zgomot.
„Am conceput locuința acordând o mare atenție elementelor decorative, luminii, ventilației…” După trei ani în noua locuință, diferența a fost evidentă. „Locuiește acolo de trei ani; a avut trei convulsii”.
Neuroarhitectura este definită ca aplicarea neuroștiințelor în arhitectură și analizează modul în care spațiile ne influențează creierul, comportamentul și emoțiile.
Acest concept nu este unul nou. Încă din anii ’50, arhitectul Richard Neutra discuta despre impactul spațiilor asupra sistemului nervos. Ulterior, cercetările au continuat…
