Există în parcursul istoric al fiecărei națiuni clipe în care stabilitatea globală pare să se sfârşească, lăsând viitorul imposibil de prezis. Un astfel de moment dramatic a afectat și România în perioada Primului Război Mondial, după ce Bucureștiul și două treimi din țară au fost ocupate de trupele Puterilor Centrale. Ceea ce părea anterior de neimaginat devenise realitate: administrația română, refugiată la Iași, a fost nevoită să înființeze o reprezentanță diplomatică chiar în Capitala asediată, în primăvara anului 1918.
Pe 27 august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial cu scopul de a elibera Transilvania. Alianța cu puterile Antantei, Franța, Marea Britanie și Imperiul Țarist, a adus însă țara în fața celui mai dramatic capitol din istoria sa în următorii doi ani.
Entuziasmul de la începutul campaniei a dispărut repede. La o săptămână după ofensiva armatei române în Transilvania, Puterile Centrale, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman, au lansat un atac decisiv.
Prima mare înfrângere militară a avut loc la Turtucaia, pe 6 septembrie 1916, unde armata română a suferit o înfrângere severă. Au urmat luni de retrageri și eșecuri repetate, culminând cu ocuparea Bucureștiului de către forțele germane, pe 6 decembrie 1916.
În fața avansării inamicilor, armata, Familia Regală și administrația statului au fugit în Moldova. Iașiul a devenit, timp de mai bine de doi ani, capitala României libere și centrul rezistenței unui stat care se apropia de colaps.
Pacea de la Buftea și misiunea diplomatică de la București
După ce bolșevicii au preluat puterea în Rusia și aceasta a ieșit din război, semnând armistițiul cu Puterile Centrale, România s-a găsit izolată pe Frontul de Est.
Fără sprijin militar și înconjurată de dușmani, România a fost nevoită să ceară și ea încetarea ostilităților. Pacea impusă prin tratatul semnat la Buftea, pe 7 mai 1918, a fost o lovitură cruntă. Condițiile acordului afectau grav nu doar integritatea teritorială a României, ci și suveranitatea sa politică și economică.
În acest context sumbru, guvernul refugiat la Iași a decis deschiderea unei reprezentanțe diplomatice române în Bucureștiul ocupat.
Printre diplomații trimiși în Capitală s-a numărat și tânărul Raoul Bossy
„După ce guvernul lui Alexandru Marghiloman a preluat conducerea bietei noastre țări fracturate și după semnarea jalnicei păci de la Buftea, în primăvara anului 1918, Ministerul nostru (de Externe, n.r.) a hotărât să deschidă `o filială` la București, pentru a facilita legătura între Guvernul de la Iași și Comandamentul armatelor de ocupație din Muntenia.
Locația acestei `Legații române la București` – așa cum ar fi putut fi denumită – a fost stabilită într-un apartament al Palatului Funcționarilor Publici din Piața Victoriei, vizavi de Palatul Sturdza, unde birourile Ministerului Afacerilor Străine fuseseră transformate în spital militar turcesc (de ce?). Din ferontele noastre privim cu melancolie la steagul turcesc care era ridicat pe acoperișul locației (…)”, relata Raoul Bossy în „Amintiri din viața diplomatică”.
Cum a ajuns Bossy în misiunea diplomatică de la București?
Raoul Bossy a fost trimis în m
