În iulie 2026, China a realizat un moment simbolic în tranziția sa energetică, atunci când capacitatea instalată a energiei solare a depășit-o pe cea a centralelor pe cărbune. Potrivit Administrației Naționale pentru Energie, capacitatea solară instalată a atins 1,286 miliarde de kilowați, comparativ cu 1,285 miliarde de kilowați în centralele pe cărbune. Această schimbare semnificativă marchează o nouă etapă în sistemul energetic chinez, deși țara rămâne cel mai mare emițător global de gaze cu efect de seră.
În primele șapte luni ale anului, producția de energie solară a crescut cu 15,5% față de 2025, ajungând la 802,4 miliarde de kWh, echivalentul a o optime din producția totală de electricitate a țării. Aceasta este rezultatul unei expansiuni masive a energiei regenerabile, cu 315 GW de energie solară și 119 GW de energie eoliană instalate doar în 2025, reprezentând peste 80% din capacitatea nouă de producție.
Cu toate acestea, deși capacitatea instalată a energiei solare a depășit cărbunele, acesta din urmă rămâne o sursă fundamentală de electricitate datorită capacității sale de a produce energie chiar și în lipsa soarelui. Un alt aspect remarcabil este că în 2025, producția de energie pe bază de cărbune a scăzut cu aproape 2%, în ciuda creșterii cererii totale de energie, marcând o premieră în ultimii șase ani.
China beneficiază de un avantaj competitiv semnificativ în tranziția energetică datorită controlului său asupra lanțurilor de producție pentru tehnologiile verzi și a costurilor mai reduse cu forța de muncă. Infrastructura energetică eficientă a Chinei contribuie, de asemenea, la gestionarea energiei din surse multiple într-un mod mai eficient decât multe dintre sistemele europene.
China a stabilit obiectivul de a atinge vârful emisiilor de carbon până în 2030 și neutralitatea climatică până în 2060. Expansiunea rapidă a energiei solare și eoliene este considerată esențială pentru îndeplinirea acestor obiective. Cu toate acestea, tranziția energetică a Chinei, deși notabilă, trebuie relativizată în contextul în care țara continuă să fie un emițător major de gaze cu efect de seră și cărbunele rămâne crucial în sistemul său energetic.
Aceste progrese indică o transformare semnificativă în competiția globală pentru energia viitorului, evidențiind un ritm mult mai alert al Chinei comparativ cu Europa, având în vedere diferențele nu doar în investițiile în panouri solare, ci și în infrastructură și capacitate industrială. Faptul că energia solară a depășit cărbunele în ceea ce privește capacitatea instalată va contabiliza mai mult decât un simplu record statistic, semnalizând o schimbare treptată a echilibrului energetic al uneia dintre cele mai mari economii globale.
