Astăzi, considerăm normă ca săptămâna de lucru să se finalizeze vineri, iar sâmbăta și duminica să fie zile de odihnă. Totuși, această organizare este relativ recentă. Timp de secole, majoritatea persoanelor care lucrau beneficiau de o singură zi de repaus pe săptămână, iar în anumite perioade nici măcar aceasta nu era garantată. Weekendul modern nu a fost creat de o singură persoană. A evoluat treptat, rezultatul unei combinații dintre tradiția religioasă a zilei de odihnă, revendicările angajaților și schimbările aduse de industrializare. În anii 1920, Henry Ford, fondatorul companiei Ford și unul dintre cei mai influenți industriași americani ai timpului, a avut un impact semnificativ asupra adoptării săptămânii de cinci zile și a celor două zile consecutive libere.
### Înainte de weekend exista ziua de odihnă
Conceptul unei zile regulate de repaus este mult mai vechi decât weekendul. În tradiția iudaică, Sabatul începe vineri seara și se termină sâmbătă seara. Creștinismul a dat o importanță deosebită duminicii, zi asociată în tradiția creștină cu Învierea lui Iisus. Astfel, în societățile europene, duminica a devenit principală zi în care activitatea era redusă sau interzisă în anumite circumstanțe. În Statele Unite, de exemplu, în secolul al XIX-lea, grupuri religioase au promovat legi care obligau magazinele și anumite servicii să se închidă duminica. Însă, pentru muncitorii din fabrici, o zi liberă nu însemna neapărat suficient timp pentru odihnă.
### „Saint Monday”, ziua liberă pe care muncitorii și-o luau singuri
Înainte ca sâmbăta să devină zi liberă, în Marea Britanie exista o tradiție numită Saint Monday, sau „Sfânta Luni”. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, unii muncitori nu se prezentau la muncă luni. Această practică era suficient de comună încât a fost documentată de istorici în diverse regiuni britanice. Studiile istorice demonstrează că Saint Monday era foarte frecventă la începutul secolului al XIX-lea și a început să dispară treptat, pe măsură ce sâmbăta după-amiază devenea liberă. Totuși, aceasta nu era o zi de concediu oficial. Era mai degrabă o practică socială acceptată în anumite comunități și meserii. Muncitorii puteau utiliza ziua pentru odihnă, distracție sau pentru recuperare după weekend. În unele profesii, angajatorii au ajuns să se aștepte ca o parte dintre muncitori să fie absenti luni. Treptat, această practică a început să fie înlocuită de o soluție mai organizată: sâmbăta liberă.
### Cum a apărut sâmbăta după-amiază liberă
În secolul al XIX-lea, mișcările muncitorești au început să solicite reducerea timpului de lucru. În Marea Britanie, sâmbăta după-amiază a devenit treptat o perioadă alocată timpului liber. Până spre sfârșitul secolului, această jumătate de zi liberă era deja o practică răspândită în anumite categorii de muncitori. De asemenea, dezvoltarea divertismentului popular a avut un rol important. Fotbalul, excursiile cu trenul și alte forme de recreere au contribuit la transformarea zilei de sâmbătă într-o perioadă asociată timpului liber. Așadar, în locul vechiului model în care muncitorul putea lipsi luni, a început să se configureze un nou model: muncind până sâmbătă la prânz și apoi având timp liber până luni dimineața.
### Henry Ford nu a inventat weekendul, dar l-a făcut popular
Numele lui Henry Ford este adesea asociat cu apariția weekendului modern. Este important de precizat că Ford nu a fost primul care a conceput o săptămână de cinci zile.
