O specie mare, observată din cosmos, se află deja în riscul de a dispărea.

O specie mare, observată din cosmos, se află deja în riscul de a dispărea.

O fotografie aparent obișnuită, postată pe Instagram cu câțiva ani în urmă, a generat o investigație botanică în inima Columbiei. Imaginea, care prezenta câțiva nuferi cu frunze de dimensiuni impresionante, a captat atenția unui specialist britanic. Plantele creșteau într-o zonă în care prezența unor asemenea specii nu fusese documentată științific.

Ceea ce a început cu o suspiciune a evoluat într-o expediție prin pădurea tropicală, o căutare cu ajutorul imaginilor satelitare și, în cele din urmă, în identificarea unei noi specii pentru știință.

Planta a fost denumită Victoria colombiana, iar descoperirea a fost publicată într-un studiu la 7 octombrie 2026 în revista științifică Phytotaxa.

Dimensiunile sale sunt impresionante: frunzele plutitoare pot ajunge la aproximativ doi metri în diametru. Cu toate acestea, specialiștii estimează că în habitatele naturale cunoscute ar putea supraviețui numai 30–50 de exemplare.

**Fotografia de pe Instagram care a captat atenția unui specialist britanic**

Povestea a început când Carlos Magdalena, cercetător și specialist în plante acvatice la Grădinile Botanice Regale Kew din Marea Britanie, a remarcat pe Instagram fotografiile postate de Jeremiah Harris, un american pasionat de plante, care conduce o pepinieră specializată în plante carnivore.

Harris a fotografiat nuferii în regiunea Inírida, din departamentul columbian Guainía. El îi identificase inițial ca fiind Victoria amazonica, o specie cunoscută de nufăr gigantic.

Pentru Magdalena, totuși, localizarea plantelor ridica o problemă. Conform informațiilor botanice disponibile, aria naturală de răspândire a speciilor cunoscute din genul Victoria nu includea bazinul râului Inírida, parte a sistemului hidrografic al fluviului Orinoco.

Cercetătorul a contactat autorul fotografiilor pentru a determina locul exact în care fuseseră realizate imaginile.

Apoi a început să analizeze fotografii din satelit ale râului și lacurilor din jur.

Pe suprafața apei a observat structuri circulare uriașe, care corespundeau frunzelor de nufăr. Imaginile confirmau existența unor asemenea plante în zonă, însă nu erau suficiente pentru a demonstra că aparțineau unei specii noi.

Pentru aceasta, era necesară o expediție și o examinare directă a exemplarelor.

**O expediție în junglă și o descoperire realizată în miezul nopții**

Carlos Magdalena a început să colaboreze cu Mauricio Bernal, specialist al Grădinii Botanice José Celestino Mutis din Bogotá, și cu reprezentanți ai comunităților indigene locale.

Pregătirea expediției a durat aproape doi ani. Accesul în regiune era complicat, iar cercetătorii aveau nevoie de ghizi care să cunoască râurile, lacurile și traseele prin pădurea inundată.

Nilo Rodríguez, Jaime Hernández și Gustavo Melo, membri ai comunităților locale, au jucat un rol important în organizarea și desfășurarea cercetărilor.

Cunoașterea tradițională a zonei s-a dovedit esențială. Pentru locuitorii regiunii, nuferii nu reprezentau o apariție complet necunoscută. Noutatea consta în recunoașterea lor ca specie distinctă în clasificarea științifică.

În primele zile, expediția a identificat numai două plante, fără niciuna înflorită.

Pentru a confirma că era vorba despre o specie nouă, cercetătorii aveau nevoie de examinarea florilor plantei, ale căror caracteristici le-ar fi permis să o compare cu speciile deja cunoscute.

În ultima seară, când echipa se pregătea să se întoarcă la Bogotá, Gustavo Melo, conducătorul ambarcațiunii și membru al comunității indigene Tucano, le-a spus cercetătorilor că știa un alt loc unde ar putea găsi plantele.

La ora 1 noaptea, grupul