O cercetare nouă sugerează că expunerea prea redusă la lumina naturală poate spori riscul de demență.

O cercetare nouă sugerează că expunerea prea redusă la lumina naturală poate spori riscul de demență.

Un nou studiu sugerează că expunerea prea redusă la lumina soarelui ar putea fi un indicator al riscului de demență mai relevant decât factori bine cunoscuți, precum obezitatea și consumul de alcool

O cercetare recentă, publicată în revista General Psychiatry, a examinat datele a aproape 88.000 de adulți din Regatul Unit pentru a evalua relația dintre lumina naturală primită în timpul zilei și probabilitatea de a dezvolta demență. Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea de Medicină din Guangzhou, a urmărit participanții timp de șapte zile cu dispozitive portabile dotate cu senzori de lumină, măsurând durata expunerii la diferite niveluri de iluminare.

În perioada medie de monitorizare, care a durat 8,1 ani, 741 de persoane au dezvoltat demență. Rezultatele au arătat că participanții care beneficiau zilnic de lumină cu o intensitate de peste 1.000 de lux — comparabilă cu lumina de afară într-o zi înnorată — prezentau un risc de demență cu 16% mai scăzut decât cei care petreceau mai mult timp în încăperi întunecate sau în interior.

O cale simplă de a ne proteja sănătatea

Cercetarea a mai constatat că persoanele care petreceau cel puțin 42 de minute pe zi în lumină naturală de minimum 5.000 de lux, nivel care poate fi întâlnit cu ușurință afară pe vreme frumoasă, aveau un risc de demență cu 17% mai mic. În mod surprinzător, expunerea la lumină naturală timp de mai puțin de 42 de minute s-a dovedit un indicator mai puternic al riscului de demență decât șase factori cunoscuți: traumatismele craniene, obezitatea, consumul excesiv de alcool, fumatul, hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. În schimb, lumina artificială pe timpul nopții nu a fost asociată direct cu riscul de demență.

Mecanismul care ar putea explica această legătură

Potrivit cercetătorilor, ritmul circadian, adică ceasul biologic intern al corpului, ar putea avea un rol esențial în aceste rezultate. Lumina naturală din timpul zilei contribuie la reglarea acestui ritm, cu efecte asupra somnului, secreției hormonale și funcțiilor cognitive. Atunci când expunerea la lumină este insuficientă, ritmul circadian se poate deregla, ceea ce ar putea favoriza declinul cognitiv în timp.

Legătura dintre expunerea redusă la lumina naturală și riscul crescut de demență a fost mai evidentă în rândul persoanelor cu cronotip nocturn, numite adesea „păsări de noapte”, precum și al celor care purtau varianta genetică APOE ε4, asociată bolii Alzheimer.

Concluzii și recomandări

Studiul nu demonstrează că lumina soarelui previne în mod direct demența, însă indică faptul că petrecerea mai multor ore în aer liber, la lumină naturală, ar putea fi o modalitate simplă și accesibilă de a susține sănătatea creierului pe termen lung. Autorii atrag atenția asupra beneficiilor expunerii zilnice la lumina naturală, mai ales pentru persoanele care prezintă un risc mai mare de demență.

Citește și:
– Ce să eviți la vârsta mijlocie pentru a amâna demența cu 13 ani: https://www.descopera.ro/stiinta/21118586-ce-sa-eviti-la-varsta-mijlocie-pentru-a-amana-dementa-cu-13-ani
– O „genă a longevității” ar putea apăra creierul de îmbătrânire și demență: https://www.descopera.ro/stiinta/21074649-o-gena-a-longevitatii-ar-putea-proteja-creierul-de-