Locația unde se acumulează grăsimea corporală are un impact direct asupra procesului de îmbătrânire a creierului. Două persoane pot avea greutăți și indici de masă corporală (IMC) identici, dar riscurile lor de a dezvolta afecțiuni cerebrale pot varia semnificativ. Conform unor studii recente, această diferență nu este determinată doar de cantitatea de grăsime, ci în special de zona în care este stocată.
Deși obezitatea este recunoscută de mult ca un factor de risc pentru demență, tot mai multe cercetări indică faptul că grăsimea viscerală, care se acumulează în jurul organelor interne, este extrem de periculoasă.
Un studiu a corelat acest tip de grăsime cu o îmbătrânire accelerată a creierului, iar mecanismele implicate ar putea fi dereglările în metabolismul glucozei și al insulinei.
Locația unde se acumulează grăsimea corporală influențează direct îmbătrânirea creierului, evidențiază un studiu pe 18.000 de indivizi.
Locația unde se acumulează grăsimea corporală are un impact direct asupra îmbătrânirii creierului. O cercetare recentă a analizat distribuția grăsimii la peste 18.000 de participanți din baza de date UK Biobank. Oamenii de știință au comparat aceste date cu scanările cerebrale și rezultatele testelor cognitive, într-un studiu considerat primul de o asemenea amploare care investighează în mod sistematic relația dintre localizarea grăsimii, structura și conectivitatea cerebrală, și performanța cognitivă.
Rezultatele sugerează că locul de depozitare a grăsimii influențează considerabil ritmul de îmbătrânire al creierului. Cercetătorii au constatat că grăsimea acumulată în brațe, picioare, trunchi și în jurul organelor interne este corelată cu modificări distincte în regiunile cerebrale asociate cu mișcarea, memoria, emoțiile și funcțiile esențiale controlate de trunchiul cerebral.
Grăsimea viscerală, pe de altă parte, s-a evidențiat printr-un efect particular: a fost singurul tip de grăsime legat direct de deteriorarea substanței albe a creierului, rețeaua de fibre nervoase care facilitează comunicarea dintre neuroni. Compromiterea acestei structuri este strâns legată de bolile vaselor mici ale creierului și de declinul cognitiv vascular, afecțiuni ce cresc riscul de demență.
Fundament pentru noi strategii de prevenție
Deși studiul nu stabilește o relație cauzală directă, autorii consideră că inflamația cronică generată de grăsimea viscerală ar putea fi explicația. Acest tip de țesut eliberează substanțe inflamatorii care pot induce inflamații în întregul organism și, în final, la nivelul creierului, contribuind la deteriorarea substanței albe. Spre deosebire, grăsimea din brațe, picioare și trunchi produce semnificativ mai puțini astfel de compuși, conform ScienceAlert.
Cercetătorii subliniază că grăsimea viscerală constituie un factor de risc care poate fi diminuat prin modificări ale stilului de viață. Deși sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica pe deplin mecanismele implicate, rezultatele sugerează că reducerea acestui tip de grăsime ar putea deveni o strategie crucială pentru prevenirea și încetinirea bolilor neurodegenerative, inclusiv a demenței.
Studiul a fost publicat în revista Nature Mental Health.
