În vara anului 2012, umanitatea a avut un noroc imens fără să fie conștientă de acesta. O furtună solară de intensitate excepțională a trecut prin zona pe care Pământul o alesese cu doar câteva zile în urmă. Dacă cele două s-ar fi intersectat, efectele ar fi avut un impact asupra sateliților, comunicațiilor, rețelelor electrice și a unei mari părți din tehnologia de care depindem zilnic.
Pe 23 iulie 2012, Soarele a generat una dintre cele mai puternice erupții consemnate vreodată în era modernă. O cantitate imensă de plasmă și particule electrice au fost proiectate în cosmos cu o viteză extrem de mare, într-un fenomen știut sub numele de ejecție de masă coronală. Norul magnetic a străbătut orbita Pământului, dar planeta noastră nu mai era chiar în acel punct din spațiu. Diferența a fost de doar câteva zile.
Acest eveniment a fost observat de sonda spațială STEREO-A a NASA, aflată într-o altă configurație decât Pământul. Datele obținute ulterior i-au uluit pe cercetători. Analizele publicate în revista Space Weather au demonstrat că furtuna solară din 2012 a avut o intensitate similară cu faimosul eveniment Carrington din 1859, cea mai puternică furtună geomagnetică înregistrată în istorie.
În 1859, umanitatea depindea aproape exclusiv de telegraf. În prezent, funcționarea economiei globale se bazează pe sateliți, centre de date, GPS, internet, sisteme bancare și rețele electrice interconectate. Această dependență face ca un fenomen similar să fie considerat mult mai riscant decât în urmă cu un secol și jumătate.
Experții în meteorologie spațială, domeniul care investighează influența activității solare asupra Pământului, avertizează de ani buni că o furtună solară extremă ar putea provoca întreruperi masive în electricitate și comunicații. Sateliții ar putea suferi daune sau chiar ieși complet din funcțiune, iar transformatoarele electrice de mare capacitate ar putea ceda în cascada din cauza curenților geomagnetici induși în rețele.
Unele estimări sugerează că pierderile economice ar putea depăși 2.000 de miliarde de dolari în primul an după un astfel de episod, fără a lua în considerare impactul pe termen lung asupra infrastructurii.
Furtuna din 2012 a fost cu atât mai alarmantă din cauza vitezei sale neobișnuite. Norul magnetic a străbătut distanța dintre Soare și orbita Pământului în mai puțin de 19 ore, mult mai rapid decât majoritatea ejecțiilor coronale obișnuite. Cercetătorii cred că intensitatea fenomenului a fost intensificată de interacțiunea dintre mai multe erupții solare apărute într-un interval scurt de timp.
NASA a caracterizat ulterior evenimentul ca un „near miss”, o ratăre periculoasă. Cu alte cuvinte, Pământul a fost salvat doar de poziția pe care o ocupa pe orbită la acel moment.
Agențiile spațiale supraveghează constant activitatea solară și încearcă să îmbunătățească sistemele de avertizare pentru furtunile geomagnetice. Specialiștii afirmă însă că lumea modernă depinde atât de mult de sateliți, electricitate și comunicații digitale, încât o erupție solară extremă ar putea genera probleme serioase în multe zone ale lumii.
Deocamdată, umanitatea nu are capacitatea de a preveni apariția unei furtuni solare extreme. Tot ce putem face este să o detectăm la timp și să reducem efectele asupra infrastructurii. Soarele își continuă propriul ciclu de activitate și, mai devreme sau mai târziu, un nou episod de mare intensitate va avea loc. Întrebarea nu este dacă se va întâmpla, ci când.
Știați că?
Evenimentul Carrington din 1859 a fost atât de intens încât aurorele boreale au fost văzute până în Cuba, Hawaii și în apropierea ecuatorului.
În timpul furtunii
