Cum se păstrează un creier uman vechi de 10.000 de ani? Creierul unei persoane vii este foarte diferit de exemplarele prezentate în laboratoarele de anatomie. Acestea sunt tratate chimic pentru a-și menține forma, în timp ce un creier viu este extrem de moale și umed. Neurochirurgul Katrina Firlik îl compară cu tofu foarte moale, spre deosebire de pasta de dinți, așa cum fac unii dintre colegii săi.
Din cauza acestei consistențe fragile, cercetătorii au considerat mult timp că țesutul cerebral se va descompune rapid după deces. Cu toate acestea, arheologii și paleontologii se confruntă frecvent cu creiere conservate în condiții remarcabile.
Printre exemple se numără un pește fosilizat vechi de 300 de milioane de ani, un artropod preistoric numit Cardiodictyon și chiar creiere umane vechi de până la 12.000 de ani. Cum se păstrează un creier uman vechi de 10.000 de ani?
Cum se păstrează un creier uman vechi de 10.000 de ani? Iată condițiile necesare!
În 2024, Alexandra Seviour și echipa sa au studiat peste 4.000 de creieri umani găsiți în situri arheologice și au demonstrat că, în anumite circumstanțe, creierul poate fi ultimul țesut moale care supraviețuiește după moarte. Într-un nou studiu, echipa arată că există peste 1.300 de cazuri în care, în morminte umede și sărace în oxigen, creierul este singurul țesut moale păstrat, deși restul corpului s-a redus la schelet.
Pentru a descoperi motivul pentru care se întâmplă acest lucru, cercetătorii din Marea Britanie și Danemarca au efectuat un experiment pe 72 de șoareci masculi. Cadavrele au fost îngropate în containere cu nisip și au fost expuse la diverse condiții de umiditate și oxigen. La intervale regulate, oamenii de știință au extras creierii și i-au studiat prin proteomică, o metodă care identifică proteinele dintr-un țesut, explică IFL Science.
Forța reacțiilor chimice
Rezultatele au arătat că lipsa oxigenului este factorul principal. În medii bogate în oxigen, proteinele se degradează rapid, însă în condiții umede și sărace în oxigen se menține un grup de proteine rezistente la descompunere. În mod surprinzător, aceleași reacții chimice care de obicei contribuie la degradarea țesutului cerebral ajung, în aceste condiții, să stabilizeze proteinele și să permită păstrarea acestora timp de secole.
Autorii afirmă că mecanisme similare sunt întâlnite și în procesul de îmbătrânire a creierului și în bolile neurodegenerative, unde stabilizează proteinele patologice. O mai bună înțelegere a acestor procese ar putea contribui atât la explicarea descoperirilor arheologice, cât și la cercetările din domeniul neurologiei.
Studiul a fost publicat în Journal of Proteome Research.
Vă sugerăm să citiți și:
Iată cum se reconfigurează creierul pe măsură ce tinitusul devine o afecțiune cronică!
Cercetătorii au descoperit mecanismul din creier care ne menține motivați
Oamenii care locuiesc aproape de litoral ar putea avea o sănătate mai precară la vârsta mijlocie
Cum să faci pe oricine să vrea să fie prieten cu tine?
