Pentru majoritatea indivizilor, capacitatea de orientare în spațiu se petrece în mod automat. Totuși, există persoane care pot să se rătăcească chiar și în propria locuință sau pe străzile pe care le traversează în fiecare zi. Cercetătorii examinează această problemă rară, denumită dezorientare topografică de dezvoltare, conform celor scrise de The Conversation.
Când telefonul se descarcă în timpul unei călătorii, majoritatea oamenilor reușesc, după câteva momente de ezitare, să se orienteze folosind reperele din apropiere.
Pentru persoanele care suferă de dezorientarea topografică de dezvoltare (Developmental Topographical Disorientation – DTD), acest lucru este aproape imposibil. Potrivit studiilor publicate de The Conversation, această condiție poate afecta până la una din 30 de persoane, deși multe cazuri rămân nediagnosticate, fiind atribuite simplei idei că cineva este „nepriceput la orientare”.
De ce anumiți oameni nu pot crea o hartă mentală
O echipă de cercetători se străduiește să înțeleagă mai bine o formă specifică a acestei tulburări, pe care planifică să o denumească „atopie”. În mod obișnuit, creierul generează o reprezentare mentală a mediului înconjurător, cunoscută sub numele de hartă cognitivă. Aceasta le permite indivizilor să știe unde se află diverse clădiri, cum sunt conectate și să identifice rute alternative când drumul obișnuit este blocat. Persoanele cu atopie nu dezvoltă, însă, această mapare.
Ele recunosc foarte bine clădirile, magazinele sau alte puncte de reper familiare, dar nu reușesc să le integreze într-o imagine coerentă a spațiului. Un participant la studiu a descris această experiență astfel: „Mă simt mereu într-un singur loc în mintea mea și nu pot să-mi închipuiesc cum arată zona din jur.”
O simplă deviere de traseu poate cauza dezorientare totală
Din această cauză, o mică abateri de la ruta obișnuită poate deveni extrem de complicată. Un drum închis, o intersecție ratată sau o abordare a unei clădiri dintr-o altă direcție sunt suficiente pentru a face persoana să nu mai știe unde se află și cum să ajungă la destinație. Experții afirmă că problema nu este legată de memorie. Dimpotrivă, mulți dintre cei afectați își amintesc foarte bine reperele vizuale, dar nu reușesc să înțeleagă relațiile spațiale dintre ele.
Dependenta de GPS poate agrava complexitatea problemei
În timp, mulți indivizi devin complet dependenți de aplicațiile de navigație sau evită să călătorească singuri. Unii participanți la studiu au declarat că nu părăsesc cartierul fără un membru al familiei, deoarece riscă să se rătăcească chiar și în locuri care par familiare. Cercetătorii subliniază că acest comportament este adesea interpretat greșit ca o lipsă de atenție, anxietate sau chiar inteligență scăzută, deși nu există o legătură între aceste aspecte.
Creierul poate să-și antreneze orientarea
Veștile sunt însă promițătoare. Dezorientarea topografică de dezvoltare nu este o boală degenerativă, iar capacitatea de orientare poate fi îmbunătăți
