Între anii 1894 și 1897, o serie de crime înspăimântătoare au fost descoperite în sud-estul Franței, având ca victime tineri care îngrijeau animale în zone izolate. Având în vedere că aceste crime s-au petrecut în locații diverse, autoritățile au demarat anchete separate. Adevărul a fost dezvăluit atunci când Joseph Vacher, supranumit de presă „Spintecătorul francez”, a recunoscut 11 omoruri, stârnind o comparație cu Jack Spintecătorul din Londra. Vacher, născut în 1869 în Beaufort, s-a alăturat armatei, iar în 1893 a împușcat-o pe fosta sa iubită și a încercat să se sinucidă, fiind ulterior internat, dar eliberat din spitalul de psihiatrie. Atacul asupra Mariei Héraud a dus la arestarea sa. Judecătorul Émile Fourquet a reunit mai multe cazuri de omor, bazându-se pe asemănări în descrieri și metode. Aceasta a evidențiat importanța unei colaborări extinse între departamente, în absența unei baze de date comune. În 1897, Vacher a admis mai multe crime, dar nu toate au fost confirmate. Problema discernământului a fost centrală, Vacher afirmând că a comis crimele în episoade de nebunie. Expertiza profesorului Lacassagne a concluzionat că Vacher suferea de tulburări psihice, dar era conștient de consecințele acțiunilor sale. Vacher a fost condamnat și executat în 1898, iar cazul a evidențiat importanța comparațiilor sistematice între crime și rolul tot mai semnificativ al expertizei medico-legale, influențând evoluțiile în metodele europene de investigație penală.
Joseph Vacher, „Spintecătorul francez”: Incidentul care a testat tehnicile criminalisticii contemporane
