În pădurile din nordul Congo-Brazzaville, la lăsarea serii, cerul amurgului este invadat de un sunet caracteristic, asemănător unui claxon, conform The Guardian. Fiecare seară, mii de lilieci cu cap de ciocan ies din adăposturile lor de zi în căutarea partenerilor, emițând sunete prin boturile lor mari, de formă cubică, care le conferă acestor mamifere zburătoare un aspect asemănător elanelor cu aripi.
Pe parcursul fluviului Congo, cercetătorii au strâns de ani buni mostre de ADN și țesut de la lilieci, lucrând până târziu în noapte, echipați cu uniforme de protecție asemănătoare costumelor spațiale. Aceste mostre, obținute cu dificultate, fac parte din miile de specimene adunate din întreaga lume, contribuind la o nouă înțelegere a arborelui genealogic al acestei familii de mamifere.
Într-un studiu fundamental publicat miercuri în revista Nature, o echipă de peste 130 de cercetători din întreaga lume a studiat fosile vechi de lilieci și date genomice de la specii actuale pentru a concluziona că liliecii ar fi apărut probabil în Europa, acum aproximativ 65 de milioane de ani. Anterior, se considera că originea lor era în Africa, Asia sau America de Nord.
Se pare că primii descendenți ai liliecilor moderni s-au răspândit din Europa în Africa, și ulterior în Asia, cele două Americi și Australia. Descoperirile indică, de asemenea, că ecolocația, similar cu zborul, a evoluat odată cu începuturile evoluției liliecilor.
Această cercetare este parte dintr-un efort global extins, numit Bat1K, demarat în 2017, care are scopul de a secvenția genomul tuturor celor aproximativ 1.500 de specii de lilieci existente la ora actuală. Liliecii constituie al doilea cel mai divers grup de mamifere și reprezintă aproximativ o cincime din totalul speciilor de mamifere.
Studiul a inclus în final 103 genomuri de lilieci din 21 de familii, împreună cu 44 de fosile de lilieci, majoritatea compuse din dinți, descoperite în diverse colțuri ale lumii.
Liliecii sunt adesea considerați rezervoare pentru virusuri zoonotice letale, precum Ebola, Nipah și Marburg, dar aceste animale nu contractează boli. Un studiu din 2025, bazat pe cercetarea genomică Bat1K, a arătat că strămoșii timpurii ai liliecilor păreau să aibă adaptări ale genelor sistemului imunitar bine dezvoltate.
De asemenea, liliecii sunt speciali printre mamifere, deoarece trăiesc excepțional de mult în raport cu dimensiunea lor și arată puține semne de îmbătrânire sau de cancer. Acum, cercetătorii afirmă că vor putea analiza genele care influențează aceste trăsături.
Descoperirile ar putea transforma studiile legate de îmbătrânire, imunitate și rezistența la boli în rândul oamenilor.
