Cercetătorii au identificat o „anomalie termică” enormă sub suprafața planetei Marte. O investigație recentă asupra interiorului planetei Marte consolidează concepția că Planeta Roșie este divizată în două zone extrem de distincte. În profunzimea emisferei sudice, temperatura poate atinge cu până la 400 de grade Celsius mai mult decât în emisfera nordică, sporind misterul disparităților dintre câmpiile joase din nord și regiunile înalte, accidentate și cratere din sud.
Cercetătorii au identificat o „anomalie termică” enormă sub suprafața planetei Marte. Alexander Berne, cercetător la Universitatea din Arizona (SUA), și echipa sa au reanalizat datele obținute de trei sondelor NASA: Mars Global Surveyor, Mars Odyssey și Mars Reconnaissance Orbiter. Aceștia au urmărit variații foarte subtile ale vitezei orbitale a sondelor, care pot semnala modificări ale câmpului gravitațional al lui Marte.
Prin utilizarea unei tehnici denumite „tomografie mareică”, cercetătorii au reușit să estimeze compoziția internă și temperatura planetei. Rezultatele sugerează că mantaua de sub emisfera sudică este cu 200-400 de grade Celsius mai caldă decât cea din nord. Temperatura ar putea fi suficient de ridicată pentru a permite topirea parțială a mantalei.
Cercetătorii au identificat o „anomalie termică” enormă sub suprafața planetei Marte. Ce implică această descoperire?
Aceasta ar putea clarifica și alte trăsături ale lui Marte. Sonda InSight a observat că undele seismice se dispersează mai rapid în sud, un fenomen ce ar putea fi asociat cu temperaturile ridicate din această zonă. De asemenea, anomaliile magnetice găsite în mineralele bogate în fier din sud ar putea fi legate de această mantă mai călduroasă.
Marte nu mai dispune în prezent de un câmp magnetic global, dar a avut unul cu peste patru miliarde de ani în urmă. Dacă materialul fierbinte din manta s-ar fi ridicat către scoarță și ar fi încălzit-o dincolo de temperatura Curie, acest proces ar fi putut contribui la formarea urmelor magnetice păstrate în mineralele din sud.
Rămâne totuși întrebarea de ce există această diferență între nord și sud. Una dintre ipotezele principale este că aceasta ar fi fost provocată de un impact gigantic petrecut cu peste patru miliarde de ani în urmă. În acest context, câmpiile nordice ar fi reprezentat un imens bazin de impact, iar pierderea unei cantități semnificative de material ar fi permis nordului să se răcească mai repede, scrie Space.com.
O metodă nouă
O altă alternativă este ca scoarța mai groasă din sud să fi funcționat ca un capac, prevenind eliberarea căldurii din manta și menținând această zonă mai caldă.
Cercetătorii cred că tehnica tomografiei mareice ar putea fi aplicată și în studierea altor planete și sateliți. „Pe măsură ce colectăm mai multe date despre câmpul gravitațional, vom putea determina structura tridimensională a interiorului unei planete”, a precizat Berne.
Studiul a fost publicat în revista Nature.
