Cercetătorii au identificat un semnificativ dezechilibru termic în interiorul planetei Marte, unde regiunile adânci ale emisferei sudice sunt cu 200 până la 400 de grade Celsius mai călduroase decât cele din emisfera nordică și ar putea fi parțial fuzibile.
Această revelație oferă o nouă viziune asupra evoluției geologice a Planetei Roșii și a intervalelor în care planeta ar fi putut sustine viața.
Studiul, coordonat de Alexander Berne (postdoctorand la Universitatea din Arizona și fost student Caltech) și publicat în revista Nature, a folosit date gravitaționale acumulate de-a lungul mai multor decenii de la trei misiuni spațiale: Mars Global Surveyor, Mars Odyssey și Mars Reconnaissance Orbiter.
Prin monitorizarea variațiilor extrem de fine ale vitezei sondelor, echipa a reformat câmpul gravitațional al planetei prin tomografia mareică.
Această metodă a studiat modul în care atracția gravitațională a Soarelui deformează planeta de la un anotimp la altul, conform ScienceDaily.
O nouă viziune asupra evoluției geologice a Planetei Roșii
Suprafața planetei Marte evidențiază o dihotomie bine cunoscută: emisfera sudică este acoperită de munți înalți și teren accidentat presărat cu cratere, în timp ce partea nordică este formată în principal din câmpii plate și netede.
Noile observații sugerează că această diferență se extinde adânc sub crustă, interiorul sudic având o temperatură considerabil mai ridicată.
Această căldură ascunsă aduce răspunsuri la o serie de enigme marțiene. De exemplu, semnalele magnetice neobișnuite observate în mineralul de fier din sud ar putea fi explicate printr-o manta sudică mai fierbinte, care a susținut un câmp magnetic puternic în trecut.
O dihotomie bine cunoscută
În plus, datele de la misiunea InSight de la NASA au demonstrat anterior că undele seismice își pierd energia mai repede în sud, un comportament acum corelat cu temperaturile ridicate.
Dihotomia termică oferă indicii semnificative despre hidrologia antică a planetei Marte și despre formarea bazinelor ce ar fi putut conține apă lichidă.
Motivul acestei anomalii rămâne încă nedescoperit, însă cercetătorii iau în considerare trei teorii principale: un impact masiv care a eliberat căldura din nord, o convecție spontană în mantaua sudică sau existența unor structuri geologice dense în sud care au împiedicat dispersarea eficientă a căldurii.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Un mineral care formează rubine și safire, descoperit de roverul Perseverance pe Marte
<a href="https://www.desc
