În primăvara anului 1917, România avea potentialul de a deveni republică, iar discuțiile referitoare la abandonarea monarhiei s-au desfășurat în culisele politicii românești, rămânând în mare parte neștiute de opinia publică. În acele vremuri, România era profund afectată de pierderile teritoriale și eșecul militar de la sfârșitul anului 1916. Între timp, revoluția din Rusia constituia un pericol major pentru stabilitatea țării, stimulând de asemenea dezbateri politice interne despre schimbarea regimului.
Take Ionescu, un adept al implicării României în război alături de Alianța Antantei, a luat în calcul eliminarea monarhiei ca parte a unei strategii democratice, inspirate de revoluția rusă și susținută de ideile circulate în presa de stânga franceză. În timpul unei discuții cu ambasadorul Franței, contele de Saint-Aulaire, Take Ionescu a început negocieri referitoare la o posibilă proclamare a republicii, menționând că aceasta ar putea fi realizată în două săptămâni cu ajutorul generalului Averescu.
Ambasadorul francez a răspuns cu fermitate că o asemenea schimbare ar fi riscantă și ar compromite nu doar România, ci și relațiile cu aliații Antantei, subliniind că monarhia era esențială pentru stabilitatea necesară în contextul politic și militar instabil. În ciuda acestor discuții, Take Ionescu și-a reafirmat apoi loialitatea față de rege, plecând de la premisa că reformele democratice erau importante, dar nu înainte de încheierea conflictului. Aceste discuții ilustrează tensiunile politice din România în timpul Primului Război Mondial și dilemele cu care se confruntau conducătorii săi.
