Materia întunecată a fost tradițional caracterizată ca o substanță invizibilă ce interacționează cu universul doar prin gravitație. Recent, un studiu nou investighează o ipoteză captivantă: particulele de materie întunecată ar putea avea o forță ascunsă asupra lor. Rezultatele fizicienilor sunt surprinzătoare și contrare așteptărilor.
Spre surprinderea cercetătorilor, această forță suplimentară între particule nu accelerează formarea structurilor cosmice, ci tinde să le încetinească. Interesul pentru această „forță întunecată” a apărut din neconcordanțele între datele observațiilor astronomice și predicțiile modelului cosmologic standard. Unele măsurători sugerează o expansiune mai lentă a Universului în trecut și o aglomerare mai densă a materiei la scară mare.
O ipoteză complexă sugerează că o forță ascunsă, specifică materiei întunecate, ar putea explica aceste discrepanțe fără a influența materia obișnuită. Zachary Weiner, autorul studiului de la Institutul Perimeter pentru Fizică Teoretică, afirmă că singurele indici despre materia întunecată provin din efectele sale gravitaționale, deschizând astfel calea pentru interacțiuni ascunse.
Pentru a verifica această teorie, cercetătorii au studiat modele în care materia întunecată este influențată de o forță de atracție de lungă rază. Surprinzător, acest mecanism conduce la o pierdere de masă a particulelor pe măsură ce Universul se extinde. Această pierdere de masă le reduce influența gravitațională, anulând astfel atracția suplimentară generată de noua forță. În majoritatea situațiilor, efectul combinat inhibă creșterea structurilor cosmice în loc să o accelereze.
Descoperirile au implicații semnificative pentru alte teorii recente, inclusiv cele legate de măsurătorile efectuate de Instrumentul Spectroscopic pentru Energia Întunecată (DESI). Modelele ce includ o forță de atracție ascunsă trebuie să considere că materia întunecată devine mai ușoară de-a lungul timpului. Weiner concluzionează că Universul este mult mai complex decât ne-am imaginat, subliniind necesitatea de a continua testarea acestor ipoteze cosmologice.
