O notă confidentială emisă de Securitate la 26 mai 1989, publicată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), oferă o descriere detaliată a crizei alimentare din România în ultimii ani ai regimului comunist. În acea perioadă, județul Bihor, ca multe alte zone, se confrunta cu o penurie acută de alimente, provocând disconfort și stări de spirit defavorabile în rândul cetățenilor.
Documentul subliniază dificultățile severe din domeniul alimentar, în special în cazul produselor lactate, unde materiile prime erau realizate doar la 38% din volumul planificat. De asemenea, zahărul lipsea, afectând producția unor alimente complementare precum băuturile răcoritoare pe bază de zer și zară sau brânza de vaci cu adaosuri.
Printre produsele deficitare se numără și brânza telemea, smântâna sau cașcavalul, iar laptele disponibil era insuficient pentru a satisface necesitățile populației. În ceea ce privește carnea, oferta era atât limitată, cât și de o calitate scăzută, iar unele ingrediente culinare erau înlocuite cu oase din cauza lipsei de legume.
Întreprinderea de Ulei Oradea nu respecta cotele atribuite, ceea ce a agravat și mai mult situația aprovizionării, iar pentru luna iunie se estima că rafinăria nu va mai avea stocuri de ulei. Situația în privința zahărului era la fel de alarmantă, cu rezerve aproape epuizate și doar 7.000 de tone de zahăr din rezerva de stat disponibile.
De asemenea, raportul menționa lipsa ouălor în magazine, cu cantitățile disponibile reprezentând doar 30% din necesarul populației. Alte deficiențe includeau întârzieri în distribuția făinii de grâu, cote reduse de ulei și absența conservelor de legume și fructe atât în depozite, cât și în comerț.
Nota se încheia prin sublinierea efectelor penuriei asupra moralului public, generând nemulțumiri și stări de spirit negative. Acest document reflectă dificultățile economice și sociale grave de la sfârșitul regimului comunist din România.
