Un nou cercetare, realizată de specialiști de la Universitatea din Edinburgh și publicată în revista Radiology, sugerează că indivizii cu o masă musculară mai densă în regiunea toracică și a spatelui au un risc redus de a experimenta un infarct miocardic sau de a deceda prematur. Studiul a inclus 1.722 de participanți, majoritatea având aproximativ 50 de ani, care au fost supuși unor investigații imagistice în urma episoadelor de durere toracică.
Cercetarea a folosit inteligența artificială pentru a evalua mușchii, oasele, organele și țesutul adipos din partea superioară a corpului. În loc să se concentreze pe mărimea mușchilor, cercetătorii au analizat densitatea musculară, care servește ca un indicator al calității musculare și al conținutului redus de grăsime. Rezultatele au indicat că persoanele cu o masă musculară mai densă au avut un risc cu 31% mai scăzut de a suferi un infarct miocardic și cu 39% mai redus de a muri în următorii zece ani comparativ cu cei cu musculatură mai puțin densă.
Un aspect interesant este că mărimea mușchilor nu a fost corelată cu un risc cardiovascular mai mic, sugerând că structura și calitatea țesutului muscular sunt mai relevante decât masa musculară în sine. Profesoara Michelle Williams, coordonatoarea studiului, a subliniat că este fascinant cum musculatura scheletică poate fi asociată cu risc de infarct, evidențiind importanța mușchilor din spate, pectorali și intercostali.
Descoperirile studiului au avut un impact personal asupra profesoarei Williams, care a adoptat un stil de viață mai activ. Ea frecventează acum sala de sport de două ori pe săptămână și practică exerciții precum ciclismul, plankul și pilatesul pentru a optimiza calitatea musculaturii. Totuși, ea accentuează că este necesară o cercetare suplimentară pentru a înțelege cum activitatea fizică influențează densitatea musculară și sănătatea cardiacă.
Autorii studiului consideră că, în viitor, investigațiile imagistice cardiace de rutină ar putea identifica persoanele cu o musculatură de calitate inferioară, având un risc cardiovascular mai crescut. Aceste persoane ar putea beneficia de programe personalizate de activitate fizică și monitorizare atentă sau tratamente preventive.
