În Munții Wuyi din provincia Fujian, China, există anumiți arbori de ceai care au devenit parte integrantă a patrimoniului cultural chinezesc.
Ceaiul obținut din frunzele acestora se numește Da Hong Pao, tradus ca „Marea Mantie Roșie”, și este considerat unul dintre cele mai prețioase ceaiuri la nivel mondial.
La începutul anilor 2000, cantități foarte reduse din recoltele arborilor originali au fost vândute la licitații pentru sume ce ajung la zeci de mii de dolari. În unele situații, prețul per kilogram a depășit prețul aurului.
Legenda care a inspirat numele ceaiului
Originea denumirii este asociată cu o poveste transmisă din generație în generație.
Potrivit uneia dintre cele mai populare variante, mama unui împărat din dinastia Ming s-ar fi vindecat după consumul unei infuzii preparate de călugării din Munții Wuyi. În semn de recunoștință, împăratul ar fi trimis mantii roșii din mătase pentru a îmbrăca tufele de ceai.
Istoricii nu au găsit dovezi care să susțină legenda, dar aceasta rămâne parte din identitatea culturală a zonei.
Informații despre arborii originali
În prezent, pe versanții abrupți ai Munților Wuyi mai există doar șase arbori considerați sursa originală pentru ceaiul Da Hong Pao. Vârsta acestora este estimată la mai mult de 350 de ani.
Microclimatul local, cu umiditate crescută, ceață frecventă și soluri bogate în minerale, susține dezvoltarea unui profil aromatic distinct.
Cunoscătorii descriu arome de fructe coapte, cacao, lemn prăjit și un postgust mineral durabil, denumit yan yun, adesea tradus ca „farmecul stâncii” sau „rezonanța stâncii”.
În 2006, autoritățile din China au interzis recoltarea comercială a arborilor originali pentru a-i proteja.
Ultimele recolte au fost distribuite către instituții publice și colecții oficiale.
De ce este atât de dificil de replicat
Da Hong Pao se încadrează în categoria yancha, adică „ceaiuri de stâncă”, o familie de ceaiuri oolong ce provin exclusiv din Munții Wuyi. Ceaiurile oolong sunt parțial oxidate, situându-se între ceaiul verde și cel negru din perspectiva procesării. Gradul de oxidare poate varía semnificativ, oferind o gamă largă de arome, de la note florale și fructate la accente de caramel, nuci sau lemn prăjit.
Aroma sa este rezultatul unei combinații complexe greu de replicat: genetica plantelor, compoziția solului, altitudinea, microclimatul și metodele tradiționale de procesare.
Frunzele sunt oxidate parțial și prăjite repetat, un proces ce poate dura săptămâni și necesită o expertiză considerabilă.
Ceaiurile comercializate astăzi sub denumirea Da Hong Pao provin, de regulă, din plante înrudit genetic cu arborii originali sau din amestecuri de varietăți locale cultivate în aceleași zone.
Misiunea care a influențat istoria globală a ceaiului
În secolul al XIX-lea, China avea aproape monopolul asupra producției de ceai. Între 1848 și 1851, botanistul scoțian Robert Fortune a călătorit în regiunile producătoare de ceai din China, reprezentând Compania Britanică a Indiilor de Est.
Deghizat în oficial chinez și având ajutoare locale, Fortune a colectat plante, semințe și informații despre metodele
